vineri, 6 ianuarie 2017

pixelii leana bădălana şi păcala făgeţelului








aşa ca între prieteni vă spun
cărtărescu simona muşina & company nu-şi mai aduc aminte
călin vlasie câte ceva poate
(despre sfârşitul lumii şi generaţia douămiistă
se vorbea rareori
pe la colţuri
în şoaptă)

pixelii
au trecut şi prin păcala făgeţelului
luminA
mai mult intermitentă
a luat-o aşa (fără băgare de seamă) pe daiboj
de la gulie prin rotoaica pe sub deal spre lăzărescu
cu bâte şi topoare meşterite direct prin arini pe gârla vezii la vale
pe cei care nu ştiau carte i-a ajutat
să pună degetul (ăla belit şi mare) pe catastife şi călindare
pe ceilalţi i-a luat direct pe sus cu ghiotura
o dubă mare neagră la raion

când a obosit
sătulă şi fericită
s-a oprit pe clopotniţa bisericii lângă pădure
s-a uitat lung peste sat
a suflecat braţele oţelite
s-a uşurat şi-a strigat uşurată
C   U   
C   U  U 
R   I   I  I  I
G   U  U  U  U  (L)

în fiecare an
în februarie iarna
de ziua mea sufletul intră-n vibraţii
un uter frumos deasupra mormintelor goale
încerc mereu să privesc dincolo de marginea trupului
doar amintirile care te locuiesc invers

pixelii
era noaptea de februarie
ningea
bătea crivăţul dinspre răsărit steaua roşie
bucile ei zdravene străluceau printre ostreţe
ceasloave călimări şi parastase
mama voia să nu mai nască
îi venise sorocul
mugea şi se ruga ca o sfântă în ieslele putrede

aici
LINIŞTE
pacea noroadelelor înfrăţite
singuri cu dumnezeu şi cu steaua aceea pe frunte
privegheau în tăcere
pe cel care vine pe cel care se duce
copii femei şi bătrâni scuipau furioşi în sân de deochi
(pe furiş) cu limba-n cerul gurii mare
făceau
C R U C E

dar eu
cum mă ştiţi
(până şi de părinţi n-am ascultat niciodată)
am văzut şi am auzit
T o T u L
(aşa ca prin vis) de acolo
din spatele zidurilor direct prin perete
cum vine
cum trece pe uliţă C â n t e c u (L)

mândru
şi tainic glorios şi rebel
printre gemete rugăciuni şi miros de ţuică fiartă
cobora şi urca până în burta mamei

D O A M N E
cum pictau ursitoarele pereţii de carne cu propriile chipuri

tatăl meu
nu era acasă
tata
era plecat cu bărbaţii la raion
la regională
îşi tăiase (din greşeală) degetul ăla de la rădăcină
şi acum era cercetat pentru neglijenţă

pixelii
ardeau prunii în soba oarbă ca pe comori focul
şi-n casa mare se adunase lume multă ca la pomană
stăteau pe pat pe chituci în picioare
beau poşircă de prune şi mâncau boabe de porumb fierte
şuşoteau
(cu ochii mici scobiţi adânc în orbite) atente
mai mult bârfeau (că erau numai femei)
ce zici fă ay
o fi băiat
o fi fată
din perete curgea liniştită candela spartă

pixelii
râuri obosite de-ndoială
lămpi
opaiţe lumânări aprinse
geamuri murdare care scânteie până departe
care luminează crucile negre de lemn din faţa fiecărei case

era noapte
târziu
februarie iarna
bătea crivăţu-n lung şi-n lat geruind năprasnic zăpada
sub cerul de-argint cu poalele-n cap
auzeam şi vedeam prin perete
cum vine
cum trece
leana bădălana
frumoasa nebună din capu' satului
cântând şi jucând în pielea goală pe uliţă

în rest
era
bine
era cald
era linişte
dar venise sorocul
şi cu sorocul nu te jucai
am izbit (la început cu picioarele)
ve n e a m i n v e r S
(şi-a dat cu părerea moaşa ilinca lu' fătălău şi m-a înghiontit îndărăt)
mă-năbuşeam
n-aveam aer (se rupsese apa şi curgea pe noroia la vale)

mama
a văzut cum stă treaba
p l e c a s e M
m-a prins din urmă repede de picioare
prin crăpătură
urlând şi scrâşnind de durere
a răzbit
şi-am ieşit împreună

pixelii
luna plină pe fiecare mormânt fără cruce
noaptea de februarie iarna
cădeau stele
femeile mâncau boabe de porumb fierte şi beau poşircă de prune

în păcala făgeţelului
pe valea vezii la deal (dincoace de piteşti) începuse colectivizarea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu