U R M E - P E - Z I (D)


















scrisoare deschisă către generaţia mea



aşa
gândea fiecare pe-atunci
lupi tineri vânam mai mult în haită
pe la colţurile gurii cu urechile ciulite
în nopţile albe fără frontiere
prin oraşe somnambulice aşteptam cutremuraţi zorile

departe
în provincia memoriei
trecea G L O R I A pe bulevardul victoriei mas-
turbându-şi fesele (două felinare de aur potcovite
în noaptea adâncă de ceară)

nOi
o priveam cu ciudă
libidinos din spate (faţa
o avea mai mereu în reparaţie capitală)
trecută în revistele de gală eczema unei cicatrice vulgare pe
ochii minţii noastre-nfierbântate

N U
pentru vOi
ziceau bătrânii lupi copţi în chesoanele marilor naufragii
a a   Ă Ă  e e  I I   o o  U U
e această splendidă arătare  b e l i ţ i l o r  şi
îşi înfigeau lacomi ochii lor putrezi adânc între
ţâţele ei mari grele rotunde

uuuRaaa
trecea G L O R I A  pe  b u l e v a r d u l  v i c t o r i e i
mireasa morţii în sărbătoare
nurlie zăludă şi cheală
cu surle şi tobe
mirosind a lingoare
a lăptucă tânără şi-a busuioc deocheat Ne
venea rău  ameţeala
d o a m n e   Ne
venea să ne-aruncăm cu T O Ţ I I (k a m i k a z e) la
picioarele ei rotitoare crescute direct din cerul înalt

aveam frisoane în fiecare anotimp Ne
zvârcoleam spasmodic cu fiecare generaţie
umpleam sufletul noduros cu năduf
ca pe un hârdău lepros

AH
(ne ziceam)
mândri şi liberi în bantustanele fericirii va
veni EA  z i u a   a c e e a  în care o să-L întoarcem pe dos
cu  J O S U L  în  S U S  (să urle
steaua lui umedă lucitoare) şi-o să-L bem
pîn la  O S

dar ziua  a c e e A
venea prea târziu obosită stoarsă
cră-că-na-tă
ca o mârţoagă leşinată
puturoasă
muncită şi grea
nOi
rămâneam pironiţi mai departe în
poarta norocului cu ochii holbaţi pe U L I Ţ Ă

trecea G L O R I A pe bulevardul oricărei victorii
muncindu-şi în scârbă
fesele
iepele
două felinare de ceară în noaptea adâncă

h a u u u
H a u – H a u u u  vuia pădurea tânără
turme de glasuri trăgând după ea
ecouri lichide răstălmăcind alese geometrii!


(din vol. în pregătrire, requiem pentru învingătorii anonimi)

Un comentariu:

  1. Arcan
    Moto – Am visat un urs care mă mângâia, apoi m-a mâncat

    Gigantică noapte, umbre ușoare,
    sufletul celor ce vor să coboare,
    aripi ca razele, pletele zeilor,
    lama cuțitului, plânsetul mieilor,
    albe narcise ca un balsam
    pus pe o frunte de hipopotam.
    Râul suspină, pinii se-nclină,
    Pasărea cântă sus, ocarină,
    Saltă și mânjii, fluturi subțiri,
    Numai iubita nu-i nicăiri.
    Ea e în toate, buze și sâni
    Cresc peste lanțul munților spâni.
    Naltă e talia, pasul ușure,
    Simți cum te pierzi, te urmează o pădure,
    Înveselindu-te, calcă pe jar
    Să te-nfrățești c-un bestiar,
    Astfel te mângâi, prea e uman
    Timpul, tu nu poți să-l prinzi în arcan.
    BORIS MARIAN

    RăspundețiȘtergere