sâmbătă, 30 aprilie 2016

De Paşte


















aud
şi văd uneori şi nu mă dumiresc îndeajuns
tot ce nu am uitat nu se poate vorbi
tot ce ştiu
nu se poate scrie

umblu
bolborosesc merg
tac
şi umbra 
cade mereu pe o carte albă
Doamne
ce poem aş fi scris într-o zi
dar nu ajung toate cuvintele noastre

TREI zile
şi TREI nopţi ca la nuntă
ţinea paştele la noi la păcala
pe valea vezii dincolo de piteşti
aşteptam de cu primăvară învierea domnului
ouăle roşii
pomana şi cozonacul

popa ioan avea trei biserici
păcala
chilia
şi topana
începeam primii

ne scula mama cu noaptea în cap
când primele lumânări treceau aprinse pe uliţă
îmbrăcam greu cămaşa albă de nylon
pantalonii şi haina
pantofii de lac
şapca
toate noi
de la magazin
pentru un an de şcoală

duminica
luam paşte
luni pomana de dulce la noi în sat şi hora
de la topana la biserica din vale
marţi pomana de post

curtea bisericii noastre se umplea de lume până la ziuă
toţi în haine curate spălate sau noi aranjaţi
frumoşi ca nişte sfinţişori

în faţă
lângă mesele întinse şi băncile cu şopron
că în spate în cimitir
erau morţii

după ce luam paşte sărbătoream şi noi ca oamenii
ciocneam ouă roşii
pe luate
Hristos a Înviat
Adevărat a Înviat
oul mai tare îl lua pe cel slab

eram pregătit
aveam ouă tari de câţă şi porumbacă
le încercasem înainte cu nilă ştirbu în dinţi
umpleam bucuros toate buzunarele

în jur
pădurea
tot mai aproape tot mai verde
muguri tămâie şi liliac înflorit aerul deasupra
mă uitam pe furiş la judecata de apoi
ca la o rană deschisă
în dreapta uşii
la intrare

printre cruci razele soarelui urcau pe zid lumina!..


(din vol., în pregătire,  păcala - făgeţelului)