vineri, 21 aprilie 2017

niculae toporu’ şi prunii




după paşti
în păcala făgețelului
încă mai ardeau cande în cimitir
(la biserica din vale)
pe valea vezii la deal
dincoace de pitești

lumina lor noapte de noapte printre livezile înflorite
urca în sat teamă

niculae
dăduse plugul grapa pământul şi boii
de livada de pruni nici să nu audă

ciudat
toată noaptea bătuseră câinii
devale în coastă la gruia
ca lupii la stână
tovararăşii intraseră-n livadă cu topoarele

toacă pe toacă
sub cerul stele şi luna plină
o rugăciune neterminată
a zeci de biserici pădurea în ecouri prelungi

până la ziuă treaba era gata
nuci cireşi gutui şi pruni
la grămadă
culcaţi la pământ cu floarea pe umăr

niculae a sărit cu furca
dar un topor ager cu coada lungă
(din greşeală)
l-a pălit cu putere

aşa l-a găsit mariţa
şi cei opt copii dimineaţa
fără suflare
cu faţa în jos şi toporu’ înmugurit
adânc înfipt spate
ca o lumânare aprinsă undeva deasupra florilor de prun !