luni, 14 august 2017

simetria unei frunze albastre





nu ştiu de ce
dar am iubit copacul
crescând de dinspre mine către tine
cu rădăcinile-n privire

ţii minte
într-un singur anotimp
de-atâtea ori cu el am înflorit
şi-apoi
ne-am scuturat tăcuţi
sau cine ştie

de dincolo de ramură
şi ram
tu verde-albastră frunză
să nu uiţi
că fiecare floare e-o veşnicie!