duminică, 12 mai 2013

Câmpia cu numere (A opta zi)


 


















addenda la Câmpia cu numere
 „…am ajuns într-un loc unde lumina e mută ” (Dante)


1. a doua zi şi aproape nu mai recunoşti nimic

de şapte ori a stat soarele-n loc acolo deasupra seminţelor 
creierul meu o sărbătoare de patimi

rând pe rând ajungeam până la ghidon până la pedale
trosnea pielea moale subţire întoarsă pe trupul ei tânăr gelatinos 
râuri de sudoare mestecau cilindri
între picioare nervos 

scăpam din labă pedala dar nu mă lăsam
înaintam cu râvnă 
aproape curios
era însă uliţa strâmtă şi prea adânci malurile ei albe rotunde
cel puţin aşa mi se păreau mie când eram deasupra
călare pe situaţie
acolo se sfârşea abrupt totul

desigur 
gândeam
se întâmplă ceva despre care eu nu ştiam pe atunci mai nimic 
bănuiam aşa vag absolut din născare
dar nu reuşeam să-mi aduc aminte
mă ridicam ruşinat în fund în genunchi în picioare 
prindeam coarnele ei mari nichelate răsucite ca pe-un ham 
şi  
i z b e a m

firişoare scurte roşii ciripind alergau voioase prin venele moi
întreaga pădure venea în galop peste noi
muşchii solizi căutau frenetic teaca umbroasă
roata ei toată franjuri dinţată pe margine 
spiţele lanţul gâfâiau rotindu-se-n gol

d o a m n e
pe lunca vezii la vale dincoace de piteşti  
în amiaza meşteşugului
ce sărbătoare

cu dăltiţe de aur şi cosoare de os
cum scobeau lingurarii în trupul ei tânăr
propriul lor chip

trosc
auzeam târziu până la cumpăna şi rădăcina fântânii 
până către poale cum 
cădeau bilele mici şi rotunde una câte una  
direct în ţărână

cercuri în valuri tremura aerul tare gustos podoabă ruinelor soarele băţ
a naibii situaţie 
încurcată 
păgână

împinge Băăă
strigau flăcăii de pe marginea şanţului
împingeE
şi-o  să   m e a r g ă

cădeam invers 

mă trezeam târziu într-un gol enorm măreţ
şi împreună cu mine roata 
cilindru 
bilele
lanţul gros de abanos murdar de vaselină şi ea peste mine călare

degeaba
printre spiţele moi uleioase mergând înapoi se
vedea cerul negru ca smoala 
şi stele verzi 
mici 
s t r ă l u c i t o a r e

2. arătarea în coama dealului s-a lăţit

mărturisirea voastră controlează memoria noastră
mereu aproximativă
fără contur fără orizont şiruri nesfârşite ale suferinţei din
care recreem peisajul acesta domestic
aici pe fundul cenuşiu al mării albe
în această pauză neterminată
între un  v i s  şi  a l t u l 
e somnul
tuturor

veneau
aşa spre seară când se amurgea când nu se desluşeau bine lucrurile între ele cam o duzină acolo o ceată amestecată de ţărani de-ai noştri de prin alte sate şi nişte domni de la raion toţi cu bâte cu pari de porumb şi trei ţigani lăutari vestiţi de la gura boului cu două viori si-un ţambal pus pe burtă oprea tractorul gâfâind o namilă de maşină hârbuită cu remorcă de lemn cu roate mari ne uitam noi ca la urs cum ieşea fumul gros pe un coş lung şi îngust coborau cu toţii şi intrau ghiotura în ograda câte unui vecin de pe la noi din sat de toată lumea cu purcel cu căţele se strângea acolo să vadă până la capăt comedia unii cu haine negre de piele pantofi negrii de lac şi cu o geantă mare de porc jupuit în mână şi câţiva ţărani mai aleşi cu pari şi măciuci lustruite intrau direct în casă la om se aprindea lampa de petrol se trăgea grăbită perdeaua şi nu prea se auzea ce discutau ei acolo înăuntru lucruri importante pesemne gândeam în schimb în curte se încingea neică o horă bătută în toată puterea cuvântului şi jucau cu toţii chiuind de bucurie şi de năduf de săreau opincile din picioare iar arcuşurile ţiganilor parcă luaseră foc noi ne uitam prelung furaţi de dănţuială dar nu ştiu doamne de ce anume ne trăgea ochiul pieziş din când în când la fereastra omului cu pricina se mai stinge lampa vedeam bine asta că doar nu eram chori se mai aprindea lampa şi asta vedeam era lumina când prea albă când prea neagră era lume multă nu puteai să-ţi dai seama după o vreme ieşea gheorghe a lu’ dovleacă şi muierea sa ilinca adusă de spate afară din casă acolo pe prispă nehotărâţi parcă apoi îmbrânciţi cu blândeţe în bătătură gheorghe nu prea se putea ţine singur pe picioare asta se vedea bine se mai înnoptase un pic dar tot se vedea pe faţa lui între ochi şi buză o cărare de sânge proaspăt neştearsă  aşa cum era îl ţineau de aproape doi inşi mai cu grijă şi intrau apoi cu toţii în joc eram mic abia ajungeam până la mijlocul gardului mă beleam înghesuit acolo printre uluci în curtea omului să văd ce se întâmplă prea multe nu înţelegeam eu era o curată harababură şi hărmălaie o ploscă de cireş negru plină cu ţuică de poame puturoasă trecea ca un steag fluturând din mână în mână pe când hora se rotea se rotea se învârtea drăcească mai mai….să………….urce…la….ceruri………………………

A   S E M N A T !….am auzit atunci lângă mine o vorbă groasă tărăgănată…pe care nu am uitat-o nici acum……şi vedeam cu uimire şi teamă cum se rărea de paşi uliţa noastră sub luna…………….....borţoasă

acolo
desigur
sub reflectoare galbene umbroase libidinoase chiar
se-mbrăţişează cretină şi idioată toată gloria acestei lumi de prăsilă
toate marile victorii în avans promise  dar
aici lângă firul de iarbă crestat pe buric
în ghioc pe brazdă
lângă copacul rotund şi fântâna de piatră înflorată
TU pe cine îmbrăţişezi în nopţile în care rămâi singur
la marginea picioarele tale
a dorului tău mereu prea călător
suferind ca un proscris limita acestei transcendenţe

3. rapoartele luminii i-au găsit vinovaţi pe orbi

nimeni
nu mai respectă aritmetica morţii
şi doar era atât de simplu
dinspre geometrie bate într-o adiere vântul
în seara pergamentelor aşteptându-ne fiinţa aproapelui
recitim tablele

stau
neputincios în ograda veacurilor
v ă d
şi  a u d  prin perete
la sfârşit de săptămână ca la sfârşit de mileniu
preotul îşi caută nedumerit ochelarii printre mucuri de lumânări
miros de tămâie şi ceasloave fălcoase
pentru slujba de   d u m i n i c ă  
TREC
cohorte nesfârşite de poheţi  şi pohetese către academia
re-gală pe generaţii pe clanuri pe găşti haite şi cincinale
cu biciclete cu trotinete cu aeroplane
pe jos
şi pe sus
pe deasupra
şi pe dedesubt
pe unde s-a puTUT şi nu s-a PUtut
hăi hăi hă lă şa

AUD
ecouri dadaiste interferenţe futuriste repere programatice
sutiene ace brie şi alte desuuri pohezia contra
poheziei integralism şi suprarealism în vecinătatea avangardei
literatura manifestelor iar în loc de concluzii
grăitori neaoşi de limbă modernă
postmodernişti textualişti autişti
cu trompetiste alese guriste şi toboşari de gală
cu steaguri chiar
cu lozinci mititele scrise direct acolo pe piele
la intrare să se  v a d ă  bine
(„CÎND VOM IZBI CU BARDA A DOUA OARĂ!”)

VĂD
chelii savante bărbi matusalemice
mustăţi cravate noduri mirosuri fine
aduse direct de la paris şi alte capitale guralive
ţâţă de mâţă şi ţâţă de silicon în fustiţe şi huse latifundiare
doamne
domniţe domnişoare domnişori şi chir domniTORI
din generaţie în generaţie
din tată în mamă fiu şi surioară  
m  ă  i    d  r  a  g  ă    n e i c u ş o r u l e

talent ales şi glorie măreaţă producători de sens pe fiecare cartier uliţă stradă
doar porumbul rămâne în fiecare toamnă necules

veta
de când se ştia era curva satului chiloţii ei vişinii mari uriaşi cu franjuri aurii şi mânecuţe se prăjeau zile-ntregi pe culmea borţoasă în bătătură copii fiind ne întorceam fără grabă de la şcoală treceam ziua în amiaza mare prin faţa casei şi neavând ce face se vedea bine treaba ne lăsam uitaţi printre ostreţe direct de acolo din drum în curtea femeii glumind şi râzând făceam haz de necaz şi ziceam aşa mai mult între noi că iar a lipsit veta de la şcoală şi arătam cu degetul chiloţii cu pricina întinşi la uscat în ogradă auziserăm noi undeva vorba asta şi tare ne mai amuzam veta de fel era demult muiere coaptă la trup şi fără carte multă rămasă nemăritată încă tânără zdravănă însă cam durdulie cu sânii mari grei lăsaţi în brazde mănoase peste bord şi fundul lat cât târna cu cracii groşi noduroşi crescuţi direct din gât şi plini de varice făcea cu toate acestea deliciul flăcăilor neduşi de multe ori la biserică şi a bărbaţilor uitaţi prea mult în faţa paharelor goale în rest veta era ca orice muiere singură făcea noaptea mare şi lampa mică muncea din greu se ruga mergea la nunţi horă şi parastase dar femeile cum sânt ele rele de gură şi cărpănoase din curvă n-au scos-o

înspre păduri fiinţa noastră plăpândă fuge adeseori inima
noastră toată în sărbătoare dinspre păduri bate sufletul
acesta nemărginit sub înaltele ceruri
o mână de humă cu ochi şi gură
creşte pe umbră adumbrind acest ţărm călător
val peste val corabie firavă fără pânze
care la rându-i adumbreşte alt trup mult mai fără
de ramuri mult mai fără de frunze mult mai fără de păsări

dinspre păduri fiinţa noastră plăpândă fuge adeseori
în bătaia celor trei vânturi celor trei timpuri aproximative
unul
în răsărit mult prea trist
mult prea aproape
unul
în amiază şovăitor mult prea departe
unul
în amurg mult prea frumos mult
prea duios mult prea fără de moarte

4. ţârâitul urechilor nasc consonantice silabe

aşa(DAR)
să recapitulăm
dumitru a muiat degetul ăla mare bătucit în călimara roşie
l-a pus apoi oarecum încurcat pe bucata aia de hârtie galbenă osoasă
a ascultat buimac o bucată şi ceva de muzică clasică cu
notarul primarul şi omul de serviciu de la primărie
şi-a luat apoi cu grijă pălăria nevasta şi pământul şi a plecat acasă

măria îl tot suduia pe drum
măi omule dar unde o să punem noi
pământul ista al nostru (şi-i arăta cu mâna baniţa
plină ochi cu pământ reavăn negru pe care o ducea gâfâind în cap)

lasă femeie
zicea într-un târziu dumitru
b i n e  c ă  n i – l – a u  d a t  ş i  p - ă s t a
să ne rugăm
pentru păcatul frumos al Floricăi…
pentru spânzuratul suflet al Anei

cât de fericită e clipa care ne petrece în tăcere ne
acoperă uşor cu întreaga ei pustiire lichidă
de pe celălalt mal moartea ne face semne obscene c-o
monedă-ntre pleoape vâslim mediocru
înaintăm şovăielnic pe fundul mării albe
peşti zburători cu
ochii în palme

mărturii despre obiecte fragile care
abia  se ridică în picioare întind marginea obosită a zilei pe
acoperişuri fierbinţi ochii strigoiului înrămează îngerii trişti
pătrunjelul cânepa lintea blidul  t ă u
zilnic ce te-mbrânceşte-nainte acolo un număr pe
bulevardul victoriei printre
stive de piatră ofilite
printre hârtii ridate şi mucuri de ţigară afişul zilnic
lipit direct pe creier  O B I Ş N U I N Ţ A

în compartimentul X o câmpie imensă fără culoare
fără miros fără gust
aproape  c î m p i e
numai numere cifre litere linii şi plane
într-o geometrie a elementelor din care lipseşte viitorul
fişa Y tasta K amprenta umbrei calde de siliciu
pe teritoriu abstract
marchează numărul din toate  d i  r e c ţ i i le
în toate  p o z i ţ i  i  l e
linia subţire de crom oxidată la-ncheieturi
atinge perimetrul circular al vârstei inel
dintr-o eroare perfectă cipul de wolfram sectorul prezenţei
cade pe nivelul anterior spaţiului gol
principiul feed-back intră în alertă
prelungită pe firul scurtcircuitat tensiunea
preia echilibru calm relaxată
o omidă de platină şterge memoria
plăcuţei de nichel fierbinte
cu semnul acela ciudat …….pauză de scurtă eternitate

P I X E L I
o pastilă micuţă DREPTunghiulară de fosfor luminează
ecranul   D  I  L  A  T  A  T

E N T E R ….CAPS  LOCK…INSERT….HOME…
END…DELETE…..Y E E S S !…

5. icoane de lemn adăpostesc troiţe

E J A C U L E A Z Ă   lume fericită
între statistici care mai de care
droguri şi boli
volane şi bulane răsucite
pansamente cheaguri de sânge iarbă verde rară
ţigări şi sărăcie prelungită 
MUCURI   
seringi de multiplă utilizare
băutură ieftină   S A L A M  şi  P Î I N E
prezervative de lux de ambele sexe pe trupuri moi
glisante fără jenă îmbracă peisajul colorat
interminabile şi inocente cozi ale unei suferinţe bolnave

o păpuşă de plastic într-o vitrină de sticlă s-a spânzurat o figură blajină de ceară s-a topit şi a curs pe asfalt piramidele au rămas şi……din……vârful………lor…………tocit……....peste veacuri………(fleacuri…………domnule………….….jumătăţi răsuflate de bancuri….şi tu cu morala…..cu estetica epistemică în braţe……………cu critica raţiunii pure………………...cu retorica ta belită de raţe)………bătrâne………t i m p u l….se scrie………………astăzi…………………………...…….fără L…….I………T……..E…….R…………..E…………………)

impulsuri iniţiatice ritmuri ancestrale semne dorinţe străvechi
amprente refulate pe gura înflorită a unui canal colector
un cor enorm de trupuri înnodate pe râul care
curge de sub noi
aurolaci prostituate beţivi şi cerşetori
escroci killeri pungaşi invidioşi şi laşi deopotrivă
un  o s p i c i u  ambulant ciudat fără
gratii şi porţi umblă demult prin oraşe şi sate

imaginaţia fiinţei în creştere uşoară pe când
statistici ne-mblânzite merg direct în arhivă

să se ŞTIE
să se CUNOASCĂ
cineva acolo JOS ne corijează  V i s u L

boul vede vaca
vaca vede boul
calul vede iapa iapa vede calul
capra vede capra…………………………
se recoltează cu grijă imaginaţia
greutatea
culoarea ochilor
în eprubete de sticlă cu etichete multicolore printre
panglici eşarfe şi steguleţe se plimbă liberă fiara
în arenă   T O A T Ă   V I A Ţ A    N O A S T R Ă

pipăi faţa  o r b u l u i
două lumi imense
căzute-nlăuntru două hăuri
de vămi ce dau contur ales acestui gol
liber şi singur  p u n c t u l  închipuirii un vis 
prea mult visat 
în acest v i s continuu prin care dăm formă culoare spaţiu obiectelor

pipăi faţa  s u r d u l u i
toate cântecele au  miros au gust
unul singur în catedrala goală fără de moarte

pipăi faţa  m u t u l u i
tiparul erorii multiplicând gestul unei definiţii perfecte

pipăi faţa  o m u l u i
trei lumi
trei paralele în aceeaşi secundă la același punct gol din univers

ianus bătrân fără memorie
incert
pe o scenă abstractă lăsă loc unei repetiţii totale

spre binele şi indiferenţa tuturor peisajul din care lipseşte mereu autorul!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu