Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie
Mihai Eminescu
Ce-ţi doresc eu
ţie, dulce Românie,
Ţara mea de
glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase,
arma de tărie,
La trecutu-ţi
mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe,
spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi
mândri aste le nutresc;
Căci rămâne
stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie,
asta ţi-o doresc.
Vis de răzbunare
negru ca mormântul
Spada ta de sânge
duşman fumegând,
Şi deasupra
idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii
falnic triumfând,
Spună lumii
large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta
ţi-o doresc.
Îngerul iubirii,
îngerul de pace,
Pe altarul Vestei
tainic surâzând,
Ce pe Marte-n
glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i
zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi
vergin încă să coboare,
Guste fericirea
raiului ceresc,
Tu îl strânge-n
braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie,
asta ţi-o doresc.
Ce-ţi doresc eu
ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă,
mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască
numai în frăţie
Ca a nopţii stele,
ca a zilei zori,
Viaţa în vecie,
glorii, bucurie,
Arme cu tărie,
suflet românesc,
Vis de vitejie,
fală şi mândrie,
Dulce Românie,
asta ţi-o doresc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu