sâmbătă, 8 martie 2014

balada poemului nescris sau cărămida de cuvinte





arde-n mine
un trup de fată
de femeie sau iubită
ca-ntr-un zid
de monastire trupul
anei înzidită

şi mă doare
colţul pietrei tâmpla
umărului stâng
şi mă doare
piramida de cuvinte
lăcrimând

doamne
nu-mi săruta gura
ca pe-un sân de fată mare
pe-a ei golgotă
lumina răstignită
să mă are

să fiu bob
în brazda albă
să-ncolţesc şi să dau rod
peste piatra
ce mi-e dragă
să-nverzească ochiul orb

şi să pot rosti
azi
verbul
îngânat de-atunci-nainte
de pe gura anei
smulge-Ţi
cărămida de cuvinte!

Un comentariu:

  1. Timpul trece greu

    Timpul trece greu,
    Venit mors velociter,
    Invers, Zebedeu, ,
    Tu le auzi vocile?
    Extreminator,
    Îngerul ce vine,
    Unu-i visător,
    Altul face crime,
    Eu vorbesc de viață,
    Nu din cărți, ceasloave, ,
    Nu fac garagață,
    Chestiile sunt grave,
    Confesiuni, discuții, ,
    Planuri misterioase,
    Teroriști, micuții
    Ne omoară-n case,
    Au antecedente,
    Fură și avioane,
    Orele-s prea lente,
    Morțile-s banale.
    Puterile sunt pe sfârșite
    precum e soarele într-un decembrie cafeniu
    e prea firavă creatura Ta, Divine
    abia respir și totuși încă-s viu
    mai sunt flămând, mai am în ochi lumină
    mai este ziua care va veni
    m-am despărțit de multe, dar cu tine
    viața mea, abia m-am obinuit
    mai vine o zi, o oră, o minune
    poemul meu oricând o poate spune.
    Aici voi îngropa eu o iubire
    de care nimeni n-are știre”.
    Am orbit, dar nu am cerut ajutor,
    visam frumos ca un cocor,
    dimineața îmi cumpăram pâinea
    cea de toate zilele,
    veneam casă, mă închideam
    și întorceam filele cărților
    știute pe dinafară,
    uneori un vecin mă chema pe scară,
    să-mii povestească tot felul de nimicuri,
    îi răbdam orice ticuri,
    „Vezi ce faci, o să fie bine”,
    îi spuneam ,
    am murit într-o vineri,
    mă chema Homer
    și totul s-a petrecut ieri.
    Zilnic am lucrat la această navă,
    a fost cândva o epavă
    căzută din Cosmos,
    din Calea Lactee,
    cum decad îngerii într- femeie,
    astfel tinerețea mea s-a dus,
    ”Se spune că ai construit
    ceva mai redus, ceva mai simplu,
    dar va zbura?”,
    mă întrebau cei din urma mea.
    Când a fost gata,
    s-au mirat toți,
    nava mea nu avea roți,
    nici aripi și nici nu avea motor,
    nava mea pentru zbor interior.

    BORIS MARIAN

    RăspundețiȘtergere