arde-n mine
un trup de fată
de femeie sau iubită
ca-ntr-un zid
de monastire trupul
anei înzidită
şi mă doare
colţul pietrei tâmpla
umărului stâng
şi mă doare
piramida de cuvinte
lăcrimând
doamne
nu-mi săruta gura
ca pe-un sân de fată mare
pe-a ei golgotă
lumina răstignită
să mă are
să fiu bob
în brazda albă
să-ncolţesc şi să dau rod
peste piatra
ce mi-e dragă
să-nverzească ochiul orb
şi să pot rosti
azi
verbul
îngânat de-atunci-nainte
de pe gura anei
smulge-Ţi
cărămida de cuvinte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu