marți, 2 iunie 2015

scrisoare deschisă către generaţia mea




aşa
gândeam fiecare pe atunci
lupi tineri vânam mai mult în haită
pe la colţurile gurii cu urechile ciulite
în nopţile albe fără frontiere
prin sate şi oraşe somnambulice aşteptam cutremuraţi zorile

departe
în provincia memoriei
trecea G L O R I A pe bulevardul victoriei mas-
turbându-şi fesele (două felinare de aur potcovite
în noaptea adâncă de ceară)

nOi
o priveam cu ciudă
libidinos din spate (faţa
o avea mai mereu în reparaţie capitală)
trecută în revistele de gală eczema unei cicatrice vulgare pe
ochii minţii noastre-nfierbântate

N U
pentru vOi
ziceau bătrânii lupi copţi în chesoanele marilor naufragii
a a   Ă Ă  e e  I I   o o  U U
e această splendidă arătare  b e l i ţ i l o r  şi
rând pe rând îşi înfigeau lacomi ochii lor putrezi adânc între
ţâţele ei mari grele rotunde

uuuRaaa
trecea G L O R I A  pe  b u l e v a r d u l  v i c t o r i e i
mireasa morţii în sărbătoare
nurlie zăludă şi cheală
cu surle şi tobe
mirosind a lingoare
a lăptucă tânără
a busuioc deocheat Ne
venea rău
ameţeala
D o a m n e   Ne
venea să ne-aruncăm cu T O Ţ I I (k a m i k a z e) la
picioarele ei rotitoare
crescute direct din cerul înalt

aveam frisoane
aveam păreri oarecum indecente aveam idealuri
în fiecare anotimp Ne zvârcoleam spasmodic cu fiecare generaţie
umpleam sufletul noduros cu năduf
ca pe un hârdău lepros

AH
(ne ziceam)
mândri şi liberi în bantustanele fericirii va
veni EA  z i u a   a c e e a  în care o să-L întoarcem pe dos
cu  J O S U L  în  S U S  (să urle
steaua lui umedă mică lucitoare) şi o să-L bem
până la  O S

dar
ziua  a c e e A
venea prea târziu obosită
stoarsă
cră-că-na-tă
ca o mârţoagă leşinată puturoasă
muncită şi grea
nOi
rămâneam pironiţi mai departe în
poarta norocului cu ochii holbaţi pe U L I Ţ Ă

trecea G L O R I A pe bulevardul oricărei victorii
muncindu-şi în scârbă
fesele
iepele
două felinare de ceară în noaptea adâncă

h a u u u
H a u – H a u u u 
vuia pădurea tânără
turme de glasuri trăgând după ea
ecouri lichide răstălmăcind alese geometrii!

Un comentariu:

  1. A fi veșnic – o poveste

    A fi veșnic - o poveste,
    Care și de unde este,
    Auroră, zefir, suflet,
    Un sufleor la teatrul Boubette ,
    Cum în cărăbuș transformi
    Pe oricine, dinți enormi
    Are lupul zis Robot,
    Ca amicul Barbă-Cot.
    Ce e Legea? Nu-ntreba,
    Că te-aude cineva,
    Interzisă-i orice lege
    Printr-un ordin, Ubu-rege.
    Ce frumos visau bolnavii
    Că e lumea, dragii mamii
    Lui Belial, pleacă de-acolo,
    Trei milenii caut un solo,
    Caii mor, lupii se-adună,
    La putere-s împreună,
    Ai dureri de spate, bun,
    Scapi cu-o salvă de tun-tun,
    Dumnezeu nu ne promite
    Fericire, că smerite
    Pot fi oricare lighioane,
    După râs și după toane,
    Fulger, trăznet, fie, ploaie,
    țara intră în noroaie,
    că norodul, cam nărod,
    crede c-a făcut un pod
    spre un Vest bogat în găuri,
    o busolă cu zerouri.
    BORIS MARIAN

    RăspundețiȘtergere