miercuri, 28 decembrie 2016

leana bădălana




prima dată
am văzut o puţă de femeie
în păcala făgețelului
pe valea vezii la deal dincoace de piteşti
eram mic
abia ajungeam la gaura cheii

ţin minte
toţi copiii din sat ieşeam buluc la poartă
de câteva ori pe an
mai ales iarna
când leana umplea goală toată uliţa

linie şi punct deopotrivă
cerc de abanos cu marginile ruginite
sălta între buric şi cărare o stea neagră
umedă
mică
sub un pântec lăptos pe un cer fără soare

era iarnă
leana bădălana frumoasa nebună din capu' satului
cânta şi juca în pielea goală pe uliţă

mergea aşa
oarecum în zig-zag
alergând prin zăpadă
de o parte şi de alta a drumului troienit
ca o pasăre de foc deasupra vederii
iar în urmă agale
cu un cojoc în mână venea biata florica săraca

ştia…

leana nu trecea niciodată de troiţa satului
acolo
se aşeza ușor în genunchi
se ruga îndelung și se închina
după care se ridica liniştită
şi pornea la pas cu cojocul pe umeri spre casă

când au venit tovarăşii
să iscălească pentru livadă şi păduricea de plopi
era după Crăciun
spre Anul Nou
mărin şi florica tocmai tăiaseră porcul
au scos pe masă
creştineşte
murăturile ţuica vinul şi carne prăjită
dar nu au semnat

acela a fost începutul
pe mărin şi florica i-au bătut măr
toată noaptea
i-au legat fedeleş jos la talpa casei în beci
şi pe rând
toţi
beţi turtă
au prins-o pe leana

florica
i-a îngrijit cum a ştiut ea mai bine
nea mărin a zăcut o vreme la pat şi a murit repede
în primăvară
leana bădălana nu a mai vorbit de-atunci cu nimeni
a început uşor-uşor
să cânte!..





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu