amiaza meșteșugului

motto: „…am ajuns într-un loc unde lumina e mută ” (Dante)

de şapte ori a stat soarele-n loc acolo deasupra seminţelor
creierul meu o sărbătoare de patimi
rând pe rând ajungeam până la ghidon
până la pedale
trosnea pielea moale subţire întoarsă pe trupul ei mândru gelatinos
râuri de sudoare mestecau cilindri
între picioare nervos

scăpam din labă pedala

dar nu mă lăsam
înaintam cu râvnă
aproape curios
era însă uliţa strâmtă şi prea adânci malurile ei albe rotunde
cel puţin aşa mi se părea când eram

deasupra
călare pe situaţie

acolo se sfârşea abrupt totul

desigur gândeam
se întâmpla ceva despre care eu nu ştiam pe atunci mai nimic
bănuiam aşa

vag

absolut
din născare
dar nu reuşeam să-mi aduc aminte

să văd să aud să înțeleg
mă ridicam ruşinat în fund în genunchi în picioare
prindeam din nou coarnele ei mari nichelate răsucite cu putere
ca pe un ham
şi
i z b e a m

firişoare scurte roşii ciripind alergau voioase prin venele moi
întreaga pădure venea rostogol

în galop

peste noi
muşchii încordați căutau frenetic teaca umbroasă
roata ei toată mică înflorată

franjuri

dinţată pe margine
spiţele lanţul gâfâiau rotindu-se-n gol

(d o a m n e
pe lunca vezii la vale dincoace de piteşti
în amiaza meşteşugului
ce sărbătoare

cu dăltiţe de aur şi cosoare de os
cum scobea menestrelul în trupul ei tânăr gelatinos
propriul lui chip)

trosc
auzeam târziu

până la cumpănă şi rădăcina fântânii
până către poale cum
bilele mici şi rotunde cădeau

una câte una
direct

în ţărână

cercuri în valuri tremura aerul tare gustos

podoabă ruinelor soarele băţ
a naibii situaţie
încurcată
păgână

împingeee Băăă
strigau flăcăii bucuroși pe marginea şanţului
împingeeE
şi-o să m e a r g ă

cădeaM inverS

mă trezeam târziu

într-un gol enorm măreţ
şi împreună cu mine
roata

cilindru oglinda
bilele
lanţul gros de abanos murdar de vaselină
şi ea peste mine

C Ă L A R E

degeaba
printre spiţele tari uleioase mergând înapoi
se vedea cerul deasupra

negru ca smoala
şi stele verzi

mici
s t r ă l u c i t o a r e !..