pe noroia şi pe gârla vezii zburau OZN-uri

lumea
lumi paralele care nu există

pe pământ

în ceruri

stele

lumea în păcala făgeţelului vorbea în şoaptă
pe la garduri pe la poartă
pe la pârleaz

ca vecinii
mai ales seara (după ce se culcau găinile)
că au văzut ei

că au auzit ei

cu ochii lor farfuriile ălea
cum zburau pe noroia şi pe valea vezii

noi
am luat-o de bună

curioşi

ca tot omul
grămadă

direct prin aluni pe ududoi spre gârlă
înarmaţi cu pietre bâte şi bolovani
(unul luase de acasă o cruce mică de lemn
pentru colaci

să-i sperie pe împeliţaţi)

când am ieşit în vale
se făcuse seară
amurgea
iar soarele cobora spre arini dincolo de bâgeşti
peste mârghiţă ca o farfurie mare de lut roşie

degeaba
tot satul o ţinea aşa una şi bună
că au văzut că au auzit ei farfuriile

şi pe soare şi pe lună

ba chiar ne ameninţau (vezi doamne!)
să nu umblăm teleleu brambura pe coclauri
că zboară farfuriile alea direct din gârlă pe noroia la vale

aiurea
ziceam noi
şi căutam mai departe

 vreun ciob acolo

rătăcit
sau barem vreo lingură !...