Daniel Lăcătuş – Scriitorul – destin şi opţiune

 
« Se scrie mult, se scrie și bine și prost, că nu se citește e altceva... » 

1. Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?

1. Destinul joacă un rol destul de important în viața oricărui scriitor. Că vrei sau un vrei, tot își lasă dâra în creațiile literare. Cât mă privește pot să afirm că destinul a jucat un rol aproape fundamental în creația mea, însă nici opțiunile nu au făcut doar figurație, e destul de dif­cil de apreciat  în procente cât la sută a fost destin si cât la sută opțiune.

2. Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment?  Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.

2 Primele încercări literare rețin că au avut loc prin clasa a 4 a, au fost versuri fără noimă, scrise în stil clasic, cu rimă forțată, dar care în mintea mea de copil erau privite ca niște capodopere. A trecut ceva timp până să înțeleg poezia. Prin liceu am făcut prima dată mai serios cunoștință cu literatura bună. În 2006 a a avut loc și debutul publicistic în revista  Eminescu luceafărul românilor de pretutindeni - Serie nouă. Nr. 8 (29 - 30), anul VI, cu două poezii: Pădurea Nemuririi și Cuvântul.

3. Care a fost drumul până la prima carte ?

3Destul de scurt. A avut loc în 2008 (la doi ani de la debutul în revista Eminescu), în urma unui concurs de debut organizat de editura Lumen. 

4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?

4 Fiind format în afara cenaclurilor sau oricărui cerc literar, nu am avut prea multă tangență cu tagma scriitorilor, cel puțin până în 2008. Însă unul dintre poeții care m-au influențat, într-un fel sau altul, este Miron Țic, datorită căruia am debutat în 2006 în revista unde era prim-redactor, Eminescu, lui i-am trimis cele mai multe dintre încercările mele literare.  

5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?

5 Scriitorul este un cetățean ca ori care altul, cu aceleași îndatoriri civice, obligații și drepturi.  Ca politicieni sunt un dezastru. Se cunosc bine încercările politice ale multora dintre scriitori cu rang, se cunosc carierele politice ale unora dintre cei aleși în cele două camere ale parlamentului, nu mai departe de regretatii Adrian Păunescu, Leonida Lari și alții. Cum toate direcțiile de cultură sunt supuse politic, cele mai multe finanțări se dau pe criterii de simpatie. Am cunoscut scriitori trecuți prin mai multe partide, alții, deși nu au calitatea de membrii de partid, sunt mai vocali în apărarea unora dintre liderii politici decât secretarii PCR, responsabili cu propaganda.

6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?

6. Se scrie mult, se scrie și bine și prost, că nu se citește e altceva. Din 2000 încoace am fost martori la diferite manifeste literare, s-au lansat noi curente și genuri literare. Literatura a cunoscut, că place sau nu unora, progrese. 

7. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...

7 În niciun caz nu, un scriitor nu cunoaște timp și spațiu, literatura o ai sau nu în sânge. Lucrez la proiectul "Să ne cunoaştem istoria Călan", care are ca obiectiv editarea mai multor lucrări cu scop educativ şi cultural, în care se vor edita o serie de volume, toate având ca temă localitatea Călan; studii monografice, volume memoriale, dicţionar personalităţi locale, antologie a autorilor din localitate etc. În total 12 volume. Primul volum a fost un studiu monografic introductiv "Să ne cunoaștem istoria Călan", al doilea volum, "Semințe Literare", antologie a scriitorilor din localitatea Călan sau foarte strânși legați de acest oraș (20 de autori), al treilea volum este o culegere de  "Folclor poetic din zona orașului Călan", Volumul "Personalități locală Călan", vol I, este în curs de apariție, În lucru am volumele: "Pe drum de glorii", istoria clubului de fotbal "Victoria" din Călan, de la 1918 (Infiintare) până în anul 2000; Volumul "Călanul la Marea Unire", unde sunt evocați participanți la unirea de la Alba-Iulia, din rândul țăranilor originari de pe actuala vatră a orașului  și volumul "Fețele durerii. Apel la memorie", volum în care evoc pe larg foștii deținuți politici si deportati, din localitate.  În lucru am și volumul de versuri Cel care a transportat pustiul.

Faculataiv :

7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Mă gândeam

Mă gândeam
în timp ce ea
se spăla pe mâini
în apa de trandafiri
și își sufla inelul
să strălucească
în virginitatea degetelor

În timp ce ea
se uitat spre cer
într-o transă de clopote

Mă gândeam
în timp ce desenam
forma unui bun rămas-
nimic nu moare la apus de soare,
noaptea doar renaște

Cine e femeia aceasta?

Am privit-o în ochi
și am crezut că descopăr alte lumi.
Are brațe, are picioare
și o sută de ochi deschiși ca uși.
Cine e femeia aceasta oare?
De ea se tem până și strigoii,
căci tot ce atinge se destramă.
Cine e femeia aceasta
care îmbrățișează focul fără să se ardă?

Experiență în zbor cu gândul

De mic copil mi-a plăcut să cred
că am puteri supraomenești,
numai de mine știute,
și că atingerea mea face minuni.

îmi imaginam lumea
ca pe un spectacol cu păpuși;
pe ea o prințesă
cu rochia sfâșiată a sufletului
care în fiecare dimineață
se machia cu lacrimi
ca frumusețea ei
să capete demnitatea cenușii
și de la care am luat povața
că fiecare zi e ultima.

Sub unghile ei erau clopote
care vesteau sosirea călăului;
unii primeau coji de pâine,
alții decorații
pe care și le legau de gât
ca o povară.

2012, Călan