litera ca o rană deschisă

„în memoria unor prieteni dragi”

hora horei

pre pământ şi în ceruri

odă lutului cald înflorind în teascuri

verde ramură aguridă peste timp

de la un capăt al trupului la celălalt trup

egal depărtate întind mâinile cărnii

lacrima darurilor

aici şi acum

frumoasa mea

trista mea horă a horelor

rărită tot mai mult de prieteni

urcă în cer marginea lucrurilor neterminate

una mai mândră decât alta

una mai fără de cuvinte doamne

mugurii luminii încolţind în psaltiri

vatră a focului

în scorbura veacurilor pururi

cuvâtul acoperind litera ca o rană deschisă!