Câmpia cu numere

www.tipomoldova.ro/diversi.htm

Petruţ Pârvescu – Câmpia cu numere

"Mă bucur să-l regăsec pe fostul (meu) cenaclist de la Universitas  Petruţ Pârvescu, mă bucur că el a regăsit poezia; de fapt, n-a părăsit-o niciodată şi nu s-a lăsat părăsit, sfidând provincia şi memoria ei nelipsită uneori de perversitate. Am întâlnit - nu prea des, e adevărat - astfel de vocaţii şi de fidelităţi care se întreţesc cu tenacitate şi modestie, trecând peste mizeriile epocii şi ale trupului, peste indiferenţa celorlalţi..." (Mircea Martin, Câmpia cu numere – geometria visului, Ed. Paralela 45, 2005)

 „Lucrîndu-şi poemele aşa cum meşterii bizantini lucrau simbolurile sacre pe sfintele brocarturi, „ în lungi etapizate forme” cu încredere oarbă în elitismul poeziei, Petruţ Pârvescu se înscrie şi onorează linia extetică Mallarmé – Valéry sau, la noi, Ion Barbu – Cezar Baltag – Ion Mircea, apropiindu-se şi depărtîndu-se în acelaşi timp cu dezinvoltură şi echilibru de paradigma optzecistă. Anii unei bogate şi îndelungate ucenicii, pe lîngă marile cenacluri literare bucureştene ale anilor `80-`90, se observă şi astăzi. Petruţ Pârvescu nu scrie pentru glorie sau pentru parvenitism pe treptele scamatoriilor sociale, poemele sale profunde fiind o bună lecţie pentru atîţia grafomani lirici plini de orgoli umflate cu pompa ca broasca lui La Fontaine...” (Daniel Corbu, Feed back, Iaşi, 2006)

 „Fără nici cea mai mică îndoială pot afirma că Petruţ Pârvescu scrie o poezie originală. Acest fapt constituie pentru un creator lucrul cel mai important, constituie cartea de vizită a operei sale, nu poţi avea o respiraţie sănătoasă consumând aerul expirat de alţi creatori, indiferent cât talent de arhitect liric ai avea... Câmpia cu numere (a opta zi) constituie "cartea cărţilor" lui Petruţ Pârvescu, ea este dispusă pe un filon ideatic etrem de puternic şi dirijată de un verb poetic abil şi viguros... ” (Lucian Alecsa, Hyperion, 2006)

"Volumul de poeme, Câmpia cu numere (apărut în Colecţia OPERA OMNIA – Poezie contemporană, la Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011), al lui Petruţ Pârvescu, ne relevă, dacă mai era nevoie, un poet matur, autentic, al generaţiei optzecise.

Petruţ Pârvescu face parte din stirpea poeţilor dăruiţi cu puterea de a trece dincolo de marea de cuvinte. În tot ceea ce scrie este un căutător de sine, dar vrând să atingă o plenitudine ca sens al acestei căutări. Totul este „o dimensiune repetabilă a visului”, aşa cum ne spune poetul în penultimul vers din Geometria visului (2005). Viaţa pe care şi-a croit-o Petruţ Pârvescu (sau care l-a croit!) este cea a unui intelectual atins de aripa îngerului. El are puterea extraordinară de a rezista asaltului unei vieţi anoste, dovedindu-se a fi un specialist responsabil prin cărţile de istorie pe care le scrie, din perspectiva profesorului de istorie-filozofie, care este, în vestita urbe a Botoşanilor. Dar împlinirea autentică este poezia întinsă de-a lungul unei vieţi, ea dovedindu-se a fi viaţa înseşi. Dacă sunt eliminate elementele biografice din viaţa unui om oarecare, atunci este posibil să nu mai rămână ceva de spus. În cazul poeţilor lucrurile stau cu totul altfel: biografia trebuie înlăturată pentru ca poezia să se vadă în toată splendoarea ei. În cazul lui Petruţ Pârvescu, vreau să spun că ar fi scris poezie oriunde s-ar fi aflat (sau aceasta l-ar fi scris!). Indiferent de forma textului, poezia se vede peste tot ca turnurile unei strălucitoare catedrale care devine ţinta privirii pentru orice pelerin." (Ioan Hirghiduş, Argeș, 2011)