Gheorghe Iova - Scriitorul - destin şi opţiune

 

“Cu monstruoasa proliferare „critica” (niciun text, descris de „critici”, nu a fost, vreodată, scris e o zicere Iova, 1978), orice obiect „literar” e dat ca lucru în echipă, ca în industrie, cinema, ca în cenzură.”

Motto: 1. „Un poet, tras în proză, nu e dat întreg, ci tot dai de membre împrăştiate, disjecti membra poetae.”, Horaţiu, Satire, I, 4, 62.

2. „Continuă rostirea poetului. Cu lungi bruiaje. Nu se mai încheagă corp.”, iulie, 1969, Iova.

3. În cadrul literaturii, scrisul fu distrus, „întru”faceri de cărţi, întocmit (ce) dosare.

1.Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?

Destin şi opţiune: ce se poate face numai (în scris) cu cuvinte.

Opţiunea e trecere: de la matematici, la litere.

D-na Macovei: Eşti matematicianul liceului; eu vreau să înveţi latina.

D-na Burlacu a dat să învăţăm, vara 1965, Luceafărul. I l-am spus. M-a pus să citesc o compunere: în timp ce vorbeam, colega de bancă s-a ridicat şi a zis „Iova citeşte o foaie albă”. Poate că, aşa, am scris.

2.Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment?  Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.

Debut ,în Revista „Flacăra”, nr. 1, 1967, Mizil, a liceului teoretic.

        

3.Care a fost drumul până la prima carte ?

Primul supliment literar „Viaţa Buzăului”, 1968.

Mizil, Revista „Flacăra”,  nr. 5, 1969, a liceului teoretic. 

Ziarul „Viaţa Buzăului”, 1975, iunie.        

Revista  „Vatra”, 1978, nr. 7.

Revista „Vatra”, cu un text „Despre respiraţie”, 1980, nr. 1.

Antologii: Desant 83,  9 poeţi, '84

Premiul pentru eseu, cu „Cititorul”, la „Viaţa Românescă”, 1984.

Din '79,  „Viaţa Românescă”, proze, eseuri.

4.Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?

În anul 1964, la Mizil, în internat, se citea Ion Vinea (avem 14 ani).

'66 – '68, umblam cu Bacovia în buzunar.

'67, Montale, Robert Frost.

'68, Rimbaud.

'69, Hölderlin.

'70, Wittgenstein.

'72, diploma, cu licenţă, cu lucrarea „Psihanaliza şi Fenomenologie, la Bachelard şi Călinescu”,victoria lui Husserl asupra lui Freud: casat-am mitologia „profunzimea”, am lucrat cu eficienţa „suprafaţa”, cu, efectiv, efectuabile („pronunţabile Iova”, „scriptibile Iova”, „practicabile Iova”).  

Cota Iova e afectată de faptul că nicio personalitate nu m-a marcat.

5.Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?

Puterea este textuală, din această cauză puterea uzurpă pe maeştrii textului.

Puterea este textuală, beneficiază de realizările celor ce se pricep la scris, dar îi deposedează de drepturile lor.

Cedarea scriitorului, în favoarea puterii, este criminală.

De Tocqueville spune că scriitorul, care intră în politică, trebuie să ştie că nu mai e posibil să fie scriitor.

Tradiţii se rulează, au stabilit cartele ale proprietăţii şi beneficii. „nou” nu se cultivă, în locuri ocupate / sufocate cu „locuri de muncă”, cu copyright contra creaţie: noi proprietari*. Limba română e administrată, media şi învăţământ, ca dependenţă, închidere, iar nu drept „accesul maxim, la lume”, Iova, 12.01.1971.

6.Literatura – la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?

Literatura e neconstituită şi inconsistentă, nu e consistentă cu niciun scris.

O literatură de arpentori jurnalistaşi, de redactori colaboratori, profesori, asitenţi şi activişti nu există. O literatură, în întregime & non stop, restituită: cenzurată, produce un glomerat de texte ale cenzurii, înlocuitor, ca literatură.

Cu monstruoasa proliferare „critica” (niciun text, descris de „critici”, nu a fost, vreodată, scris e o zicere Iova, 1978), orice obiect „literar” e dat ca lucru în echipă, ca în industrie, cinema, ca în cenzură. Încă, la 20 de ani, de la (oh, tu, delat), tot spuiosu' scapă vorba „samavolnic”: cuvânt rus, pur antiliberal. În Europa, scriitorii au fost pionieri ai individualismului, ai liberului produs & schimb. Eu am lucrat cu grupuri mici, nu cu / în cenacle, nu cu „şcoli”, nici „curente”, nu fu, în gândul meu acţional, vreo (singură) generaţie.

7.Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...

„Nu uita, tot, timpul e al tău”, îi spun soţiei, la telefon, când mă anunţă că are de făcut lucruri de rutină. „Trebuie să fii liber, în faţa rutinei.”, scrie, ea, acum, locului.

Lucru, la o carte: de e editor, scriu Critica s-a desolidarizat, complet, de literatura pe care a parazitat-o. Marele Scris Integrat.

Călinescu zise că a putut scrie, numai aşa, în acelaşi timp, cu Eminescu, „Istoria literaturii române, de la origini”, o originare.

Eu scriu, din 16 mai 1989, cu „o încetineală specifică”: e definiţia, 1975, a textului de textuare („secolul vitezei”, unde e?), despre despre (unde un despre protejează cuvântul Eminescu).

Faculataiv :

7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.      

               

există ceea ce

Mă doare aşa
că spun o propoziţie de uz propriu
trenul trece repede nu ca o explicaţie

există ceea ce numesc că gândesc de o vreme
şi spun este vulgar
un cuvânt frecvent în preajma gurii mele
el se aude în aerul care părăseşte gura mea
vulgar este să-mi spună aşa eşti tu
te ţtiu eu tu nu ştii cum eşti aşa faci tu mereu
şi mă satisfac repetând că aceasta este o
vulgaritate vulgar
îmi amintesc că nu mă decid dacă detest
ceea ce este vulgar sau nu

îmi spune tu aşa eşti tu
şi iată-mă privindu-mă pe mine acolo
unde mă arată el
uită-te la tine cine eşti acela
întristător întrucât eşti însorit la vedere
deposedându-mă el pe eu de mine.

__________

*Sub acoperirea mari nume universale, traducătorii impun o limbă literară, de performanţe ce nu apar / ţin în / de originale: limba literară a traducătorilor e impusă în detriment, la noi, limbii scriitorilor de limbă română.

2011, Bucureşti