„Am scris prima carte dintr-o singură suflare, încercând să creionez primele elemente
ale unui sistem filosofic asupra căruia mă voi concentra mai mult în viitor.”
1. Pentru un scriitor,
destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat
(joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?
1. Personal nu cred în existenţa destinului. Alegerile sunt exclusiv
apanajul nostru, ca indivizi. Am început să scriu pentru că mi-am dorit asta şi
voi scrie atâta timp cât o voi face din plăcere.
2. Istoria literaturii
consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs.,
când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment? Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări
literare.
2. Am început să scriu încă de mic. Îmi plăcea să citesc şi vroiam să
modific cărţile, mi se părea că nu se terminau aşa cum ar fi trebuit să o facă.
Şi atunci am început să îmi creez propriile poveşti, am început să preiau
controlul. Am început să public întâi în mediul virtual, pentru ca mai apoi să
îmi apară primele cărţi.
3. Care a fost drumul până
la prima carte ?
3. Am scris prima carte dintr-o singură suflare, încercând să creionez primele elemente ale unui sistem
filosofic asupra căruia mă voi concentra mai mult în viitor. Meditaţiile
cuprinse în primul volum însemnau în acel moment foarte mult, practic erau
subiectele care mă pasionau. Vorbeam în permanenţă despre acele probleme,
discutam cu persoanele din jurul meu, iar scrisul a apărut firesc, ca o
sistematizare.
4. Ce personalitate (personalităţi),
grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca
om şi scriitor?
4. Citesc mult, în general autor străini. Am preluat idei şi motive din
multe cărţi, din filme, din muzică, etc... În general, întâlnesc în fiecare zi
evenimente pe care le pot mai apoi folosi în cărţile şi în sistemul meu
existenţial. Nu aş putea însă să ofer nume. E pur şi simplu ceva întâmplător,
îmi place ceva sau nu...
5. Raportul dintre conştiinţă,
politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane.
În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor,
dintre scriitor şi putere?
5. Raportul dintre cetăţean şi scriitor, care la rândul lui este în primul
rând cetăţean, trebuie să fie raportul normal dintre un furnizor de servicii şi
publicurile sale ţintă. În societatea capitalistă de astăzi, scrisul este o
meserie ca oricare alta. Trebuie să învăţăm să renunţăm la atitudinea de
intelectuali dezabuzaţi şi să intrăm cu mintea deschisă în competiţia care
înseamnă în esenţă fundamentul libertăţii. Scriitorul trebuie să se implice în
viaţa de zi cu zi, pentru că aceasta este cea mai importantă.
6. Literatura – la frontiera
mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura
română contemporană?
6. Literatura română va începe să existe cu adevărat abia atunci când va
deveni capabilă să accepte noul. Vremea romantismului a trecut, astăzi cinismul
stă la baza societăţii. Atunci când posibilităţile sunt nelimitate, bătălia
devine dură. Fără marketing nu poţi învinge, fără să rişti nu poţi să câştigi.
Da, ne putem amăgi la infinit cu succese iluzorii, însă omul cu adevărat împlinit
este cel capabil să reziste oricărui atac şi să îşi vadă de drumul lui. Să
privim întotdeauna în sus, pentru că jos ajung doar cei slabi. După prăbuşire
apar multe teorii care pot să o justifice, însă prăbuşirea în sine le
invalidează. Lumea aparţine învingătorilor.
Scriitorii români trebuie să înceapă să trăiască. Şi nu mă refer aici
strict la realitatea mundană imediată, la existenţa brută. Fiecare dintre noi
trece prin aceleaşi stări fizice, de aceea cititorii s-au plictisit de cărţile
acestea. De asemenea viaţa aseptică descrisă în antiteză cu prima nu are mai
mult succes. Realitatea nu este împărţită în alb şi negru, pentru că niciodată
nu suferi cu toată fiinţa ta. Să acceptăm că suntem haotici şi vom şti cum să
ne adresăm semenilor noştri. Trebuie să găsim obsesiile, trebuie să aducem ceva
nou, trebuie să seducem publicul, să îl răsplătim, pentru a îl convinge să vină
din nou la spectacol. Nu este o misiune sacră, nu este nimic absolut, lumea
poate trăi şi în absenţa cărţilor. Esenţa literaturii viitorului este simplă:
autorii trebuie să găsească mesajul sau mesajele pe care cititorii, în funcţie
de trăsăturile lor specifice, să şi le poată însuşi şi materializa. Cuvintele
care nu nasc cuvinte sunt moarte. Cărţile care nu nasc cuvinte sunt moarte. Dacă
vrem să existăm, trebuie să le arătăm tuturor unde suntem!
7. Credeţi că există un timp
anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului?
La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...
7. În prezent am mai multe proiecte în derulare. Vă pot spune că am în jur
de 7 cărţi terminate. Nu vreau însă să speculez. Să vedem unde, cum şi când
anume vor apărea şi vom vorbi după aceea despre ele. Pentru mine sunt foarte
bune şi reprezintă un pas înainte... Sper ca şi cititorii mei să fie de aceeaşi
părere...
Bucureşti, 2007
Faculataiv :
7 + UNU. În contextul celor afirmate,
pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera
dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru
înţelegere.
peste pădure
rămăşiţe de ceaţă -
se naşte ziua
rămăşiţe de ceaţă -
se naşte ziua
nici o
mişcare
pe întinderea albă -
liniştea iernii
pe întinderea albă -
liniştea iernii
Bucureşti, 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu