Câmpia cu numere (Prima zi)

 

Mărturia păpădiei

„Eu sunt singurătatea devenită Om” (Nietzsche)

1.

stau şi contemplu acest echilibru frenetic

bile şi cuburi linii şi plane

gesturi arhitectonice ale celor trei timpuri obiective

măsurăm o DIMENSIUNE

mereu ACEEAŞI (.)

cu înverşunare până la lacrima duioasă pândim

încordaţi lama albastră a securii în aer

călăul plictisit asudând deasupra butucului verde

altoim veacul cu priceperi mărunte capul într-o parte (o căpăţână de varză murată) burta într-o parte (cu toate măruntaiele grămadă)

degetele numărându-se cu-nfrigurare pe la spate

sunt TOATE

unu doi trei cinci şapte

ZECE

cu toate zece Fericitule

doar ochiul

un mugur zemos voluptuos trage fermoarul

pustieşte totul

între brazde de carne aburind

veselii amorţite

sclipesc în soare dogoritor

2.

merită toate acestea osteneala

te ridici în genunchi cu mâna streaşină peste

obloane de frunze multicolore

vezi şiruri lungi de gânduri cum se strecoară în afară

amide cleioase deasupra copacului

în grădina omului

vino cu mine să-ţi arăt şi te ia viaţa de mână ca pe o păpuşă de gumă uite asta e fereastra asta e uşa pragul bine ţii minte ograda pârleazul şi poarta reţii priveşte de acolo începe CÂMPIA (o realitate mai puternică decât visul) copia unor entităţi la care tu nu ai luat încă parte închipuieşte-Ţi (dar din ce) interiorul unor nesfârşite ademeniri o peşteră săpată adânc în aerul umed pulsând în afară dar n-avem timp să mergem mai departe vezi un deal o potecă albă şerpuitoare o uliţă două răsucite-ntr-un călcâi de rouă o piatră uşoară o fântână de seară o frunză un cal un câine un pom o pasăre-n zbor tăind ochiul uşor un Om (ai grijă!) ooo Un OOO un ooo un GATA AJUNGE eşti LIBER să ŞTII (liber liber!.. gândeşti) şi îţi dă drumul la mână Liber Liber Liber prin viaţa toată

3.

ca frunza arţarului la marginea pădurii

împingând cu degetul aerul stratificat

ca o suliţă de lumină ecoul

înfipt adânc în omoplatul umbrei

aduc mărturia păpădiei

înaintez uşor întotdeauna cu grijă

printre galactice lumi minerale

unele percepute de firul de iarbă altele nu

ca şi umbra mea de altfel

4.

nu ştiu de ce

dar simt secolul XXI cum moare

cum putrezeşte de-am picioare ca floarea soarelui

uitată pe câmp toamna târziu neculeasă şi-n aerul de primăvară

mirosul urcă până deasupra gurii

ce satisfacţie măreaţă pe bulevardul victoriei

proprietăţi bogate cincinale

adaugă statisticilor culoare

uraaa Uraaa uraaa

sub falduri strălucitoare

trece noaptea pe uliţa conştiinţei tutelare

privim măreţe atelaje descriptive

cum înaintează falnice în urma noastră

rostogolindu-se

privim

prin hubloul de ceară al zilei următoare

trupul acesta de gală (ca o fiară dresată) cum înaintează tăcut

cu pădure cu tot spre câmpie şi nu ne dumirim îndeajuns niciodată

ne îngrămădim în zi ca

rufele murdare într-un coş de nuiele „la o

maternitate a gândirii” ca în faţa

unor porţi ademenitoare plăvanii instinctelor

ne mirosim ca vitele sudoarea braţelor noastre alungite

a organelor mute

a vorbelor stătute

ne mirăm îndelung ca paiele ude în ieslea mântuitorului

şi nu ne dumirim

poate ar trebui o aproximare a tăcerilor

prin fluviul ce uneşte aceste maluri

o iluminare a peşterii

(pentru scrijelirea pereţilor fratre nu ajung toate cuvintele noastre

obosite)

câmpia (ne dăm cu părerea)

poate ar trebui lăsată câteva milenii pârloagă

(pentru regenerare nu ajung

toate excrementele lumii)

să disecăm

să nivelăm

să implantăm firicele de aer în plămânii de gumă ai planetei

băiete

încă un rând

că tare ne mai plictisim pe întunericul acesta

TOARNĂ

să se facă lumină prin toate crăpăturile pielii

scârţâie căruţa obosită

din toate încheieturile ei de lemn minunate

poheţii văd

poheţii suferă şi se bucură ca nişte copii orfani când văd jucăria

ei cer şi altora să vadă ce văd ei

de acolo

de jos din fundul gropii lazăre tu treci mereu printre noi ioane

cu capul în mână ca pe-o târzie ofrandă

5.

ziua muncim

noaptea dormim

dimineaţa o luăm de la capăt

covoare ale muţeniei dezmiardă zorii capricii repetabile

mass-turbări imperfecte

între două apusuri trece gloria lumii

între două răsărituri

muncă şi somn

un zaţ enorm de mulţumire freamătă pe bulevardul victoriei efluvii genetice din bantustanele îndestulării (bogată complexă şi diversă este fresca sub care ni se înfăţişează realitatea semnul nostru biped ilustrând preocupările atitudinile fizice chimice şi psyhice în legătură cu mersul treburilor atât dinăuntru cât şi dinafară cum ar fi zis cei vechi)

sic tranzit

gloria mundi!

6.

cobor pe scara de serviciu a zilei următoare

un străin în propria-mi piele (temniţă şi temnicer

după ce-am înghiţit cheia) îmi vine să înjur

să blestem

(dar unde să pun oare blestemul) clipa

în care am dat buzna în cancelaria domnişoarei universale

mai la stânga (c. a. p-ul şi biserica satului)

mai la dreapta (disfuncţionalităţi ale memoriei regresive)

centrul de greutate la 2 m în pământ

înaintez hotărât

pătrund adânc în lama oglinzii

un coridor lung ciupit de vărsat umed nevertebrat

cu mii de pasări mici multicolore

în colivii de aur

zburând prin carnea lor fragedă aburindă

până la cer

din loc în loc

uşi întredeschise prin care ne privesc obiecte şi cifre

lungi rafturi şi sertare lucioase

cu dinţii măcinaţi

ce de chestii domnule

(iţi vine să râzi să te bucuri s-o iei de la capăt)

ace brice cuie şi… (o de ce aşa departe!)

vieţile noastre

morţile noastre fişate

adnotate

trase la indigo (alb negru gri sau maro)

calcule

numere şi multe altele pe care nu le înţeleg nici acum

7.

lume lume şi iar lume

soro lume

veniţi

haideţi să vedeţi pe taraba amăgirii

cum dospesc voluminoase şi grele icrele negre din burta zilei

cum se vinde şi se cumpără viaţa noastră prietene

cum se vând la kilogram

la litru

la metru şi la bucată

vise speranţe necazuri şi bucurii

războiul de treizeci şi ceva de ani

tratatul de la verdun

cum se pun la cale alianţe şi intrigi

mese rotunde mese pătrate cuburi şi sfere

cum se vând lubeniţele roşii harbujeii

pepenii galbeni hegel şi kant

nietzsche şi hamlet baudelaire einstein şi sancho

aleluia

aleluia aleluia

de trei ori lepădarea de sine

şi continuăm să ne vindem ţara mama fratele sora şi

continuăm să cumpărăm ştirul şi loboda

ţigări blugi adidaşi chiloţi şi gumă de mestecat

cărţi ulei votkă

iar lână noi păianjenul cu mii de picioruşe

îşi ţese pânza de aur şi de smarald pe ochii bulbucaţi ai păpădiei

RECLAMA -  sufletul comerţului

LOZINCA  - sufletul existenţei

cine se teme de concurenţă

cine se teme să facă dragoste

cine în faţa plutonului de execuţie cere să fie legat la ochi

să fie bătut cu pietre

                     şi au venit/şi n-au văzut

             şi au văzut/şi n-au auzit

   şi au auzit/şi n-au ştiut

             apoi trece cineva şi zice

ACEASTA  E(ste)  LINIŞTEA  VOASTRĂ  !