tatăl meu
tăticul meu drag
a fost un bărbat minunat
vesel tânăr și frumos
bun mândru
dar drept
cum sunt și tăticii vostri
și nu spuneți numănui
tatăl meu
a fost un om
simplu
de la țară
ultimul
din cinci frați
cu șapte clase făcute
și nu a spus nimănui
s-a născut
în păcala făgețelului
pe valea vezii la deal dincoace de pitești
la începutul lumii
celeilalte
în anul regelui mihai
marii uniri
a făcut armata
a făcut războiul
șapte ani
și nu a spus nimănui
când au venit tovarășii
să iscălească pentru pământ
lăsat moștenire din neam în neam
el nu a semnat
acela a fost începutul
mândră și trufașă
cu ziduri înalte și sârmă ghimpată
închisoarea din pitești
jos
pe malul stâng al argeșului
în avale
știe prea multe
frigul foamea apa neagră de sub celule
lespezile reci de piatră
bătaia zilnică
și inchiziția de noapte vorbesc
dar tata nu a spus nimănui
după o vreme
tatăl meu
tăticul meu drag
îmbătrânit tăcut a venit la noi acasă
ne-a sărutat pe toți șase
și a plecat pe șantier
t r e i z e c i d e a n i
acolo
undeva departe
a trăit singur a muncit singur
a visat singur
a fost bolnav uneori
dar nu a spus nimănui
și anii au trect
în anul acela
într-o primăvară frumoasă
după nouăzeci și șase de ani
în faţa casei
înjugaţi
doi boi albi
păscuseră iarba
cînd am ieşit în prag
oamenii îşi luaseră căciulele din cap
în rest
totul a fost bine
numai tata
când a plecat
puţin cam trist
mi-a pus în mînă
doi bănuţi de argint!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu