ziua ca o lume de zăpadă

cu uliţa-am ieşit direct în lume

de-atâta aşteptare

risipit

în brazdele câmpiilor virgine

un număr calculat la infinit

amară

dulce

mândră alinare

o geometrie a numerelor visul

de-atunci m-a urmărit fără-ncetare

şi m-a vrăjit mereu

şi m-a iubit

în vămile erorilor

timpul

de punct şi val

prin spaţiul răvăşit

catarg de dor pe osia mirării

brazdă seminţei celui care sunt

mânat de dorul stelei

răzvrătite

la margine de câmp desferecat

din nou un taur alb m-a împuns aseară

şi ochii-n coarne doamne mi i-a luat

prin văile şi dealuri adumbrite

de dincolo de lege

şi păcat

ce înserare-n trupul meu coboară

ce lume de zăpadă s-a crăpat

vezi mamă

deseori

când eram mic

spuneai că atuncea când  se face noapte

să nu-ntârzii pe undeva prea mult

să nu m-alunge ziua prea departe

dar ieri

un taur alb

m-a prins spre casă

când poarta veche a curţii am deschis

el m-a izbit cu sete drept în faţă

şi ochii-n coarne

m a m ă

mi i-a prins

ce noapte albă

vai ce noapte albă

cu-n pas în drum şi celălalt în curte

aş vrea să strig o lume de zăpadă

da-mi se topesc doi bulgări albi sub frunte!..