Cărămida de cuvinte

arde-n mine un trup de fată

de femeie sau iubită

ca-ntr-un zid

de monastire trupul anei înzidită

şi mă doare

colţul pietrei tâmpla

umărului stâng

şi mă doare piramida de cuvinte lăcrimând

doamne

nu-mi săruta gura

ca pe-un sân de fată mare

pe-a ei golgotă vorbirea răstignită

să mă are

să fiu bob

în brazda albă

să-ncolţesc şi să dau rod

peste piatra ce mi-e dragă să-nverzească ochiul orb

şi să pot rosti azi verbul îngânat de-atunci-nainte

de pe gura anei smulge-ţi cărămida de cuvinte!