ruşinea

a treia zi după nuntă zilele nu se mai numără

două nunţi deodată

lucru mai rar pe la noi la păcala

a lu’ noroc şi lu’ bâzdoacă

au prins liberă după paşti prima duminică

ghiţă a lu’ noroc

tot acolo

în bătătură a treia zi

lângă brad în pricioare

petrecea de zor cu neamu’ şi lăutarii

gherghina fată mare

şi el primul

cearceaful alb pe culme întins la soare

cu floarea într-un colţ spartă

strălucea ca un steag

pădurea şi pământu’ un car cu ţoale

averea păcatu’ şi femeia

urzeala prinde firul din urmă şi sporeşte

cer soare lună stele

lumi paralele

manole a lu’ bâzdoacă tocmai pregatea boii

iar lina cum fusăse învoiala

în rochie de mireasă

gătită ca o floare

pe grapa de mărăcini cu broboadă în cap

muiere fată pe carceafu’ alb

cine face ca mine ca mine să paţească

striga ca din gură de şarpe ghiţă goarnă pe uliţă

ridicând bucuros deasupra o ploscă de cireş negru

plină cu ţuică de prună

lângă troiţă

în dreptu’ lu’ dascălu’colivă

manole s-a oprit cu boi cu tot

ca popa tache să închine peste grapă

de trei ori

în cele patru zări

busuioc şi aghiazmă

stelele cad uneori atât de frumos

urmele urcă în cer noapte de noapte lumina!