requiem pentru învinși

aş fi vrut să scriu un alt poem

dar nu am mâini

nici picioare 

nici gură

scriu fără mine pentru voi aceia care mai sunteţi

şi nu aţi uitat 

încă

d e  p e s t e  d o u ă z e c i  ș i c e v a  d e  a n i

ninge din nou în republica noastră bicefală

ninge frumos

ninge bestial

de la timişoara la bucureşti 

de la iași la cluj şi retur

de fiecare dată

în decembrie

iarna

VĂD

şi AUD prin peretele zilei

bile şi cuburi 

linii şi plane

gesturi arhitectonice ale unui peisaj demult inventat

şi nu mă dumiresc îndeajuns niciodată

doamne

îmi zic uneori

în patria mea fără frontiere

în nord-estul latinităţii noastre perverse

la porţile orientului 

pe bulevardul oricărei victorii 

interminabile cozi ale suferinţei

i s t o r i a  l o r   n u  e   i s t o r i a  n o a s t r ă

AUD

şi VĂD prin perete

urale chesoane baloane

ace sutiene gămălii parastase coroane de flori

la masa noastră cea de toate zilele

cad mereu şi mereu aceiaşi apostoli

gaura neagră a unui steag enorm fără mâini

de o parte şi de alta a dâmboviţei eterne

curge

prin veac

un râu liniştit

a venit

a trecut revoluţia

iar cimitirele eroilor au rămas de veghe în lanul secerat

undeva departe

cruci albe de marmură pe o insulă de sânge pustie

a venit

a trecut revoluția

de peste douăzeci și ceva de ani

ninge din nou

ninge frumos ninge bestial în piaţa revoluţiei

şi de fiecare dată

în decembrie

iarna

macii înfloresc pe caldarâm!...