vineri, 16 decembrie 2016

requiem pentru învingători



aş fi vrut să scriu un alt poem
dar nu am mâini
nici picioare 
nici gură
scriu fără mine pentru voi aceia care mai sunteţi
şi nu aţi uitat 
încă

d e  p e s t e  d o u ă z e c i  ș i c e v a  d e  a n i
ninge din nou în republica noastră bicefală
ninge frumos
ninge bestial
de la timişoara la bucureşti 
de la iași la cluj şi retur
de fiecare dată
în decembrie
iarna

VĂD
şi AUD prin peretele zilei
bile şi cuburi 
linii şi plane
gesturi arhitectonice ale unui peisaj demult inventat
şi nu mă dumiresc îndeajuns niciodată

doamne
îmi zic uneori
în patria mea fără frontiere
în nord-estul latinităţii noastre perverse
la porţile orientului 
pe bulevardul oricărei victorii 
interminabile cozi ale suferinţei

i s t o r i a  l o r   n u  e   i s t o r i a  n o a s t r ă

AUD
şi VĂD prin perete
urale chesoane baloane
ace sutiene gămălii parastase coroane de flori
la masa noastră cea de toate zilele
cad mereu şi mereu aceiaşi apostoli
gaura neagră a unui steag enorm fără mâini

de o parte şi de alta a dâmboviţei eterne
curge
prin veac
un râu liniştit

a venit
a trecut revoluţia
iar cimitirele eroilor au rămas de veghe în lanul secerat
undeva departe
cruci albe de marmură pe o insulă de sânge pustie

a venit
a trecut revoluția

de peste douăzeci și ceva de ani
ninge din nou
ninge frumos ninge bestial în piaţa revoluţiei
şi de fiecare dată
în decembrie
iarna
macii înfloresc pe caldarâm!...


Un comentariu: