ulița nimănui - anno domini

 

undeva în europa de sud-est

ziua vederii

 

de la rasărit soarele ochi

peste câmpii peste dealuri peste sate

numai gheorghe a lu’ dascălu’ era nedumerit

că ar fi zis

nu va dau bă pământu’ meu

nici pădurea

nici boii

că vin americanii

 

și anii au trecut

de unde să știe nea gheorghe săracu’

că americanii îl vânduseră pe ascuns rușilor

încă de pe lumea cealaltă

așa fără pic de rușine

că trebuia să treacă prin pușcărie

să dea pământu’

pădurea

și boii

ba chiar să pună degetu’ ăla pe hârtie

să intre de bunăvoiee și nesilt de nimeni în colectivă

cum ziceau apoi tovarășii prin sat

 

uite

zicea chelu’ lu’ rață

stând în cur pe bancă la poartă cu gheorghe

că veniră bre americanii

și matale 

tot acolo

o ții ață una și bună

 

ce folos cădea pe gânduri gheorghe

prea târziu pentru noi

prea devreme pentru voi

copiii ai soarelui de altădată

și arăta cu mâna ulița goală

 

pe cer soarele părea că vine acum de la apus

 

mă uit

văd şi aud prin peretele zilei

din păcala făgeţelului

toate satele acestui neam de prăsilă sunt la fel

lucruri şi fiinţe asemănătoare arhivelor

mai mult semne şi noduri aruncate acolo grămadă pe răboj

cu ţărani dobitoace morminte blide şi acte

TOATE de-a valma au luat-o de o vreme la vale

 

trec

urcă prin noaptea luminii

calea fără de început şi fără de sfârșit a robilor

doar stelele cad din cer uneori în tăcere

dintr-o noapte în altă noapte

mereu şi mereu tot mai des

peste noi peste păduri peste livezi peste ape

nimeni pe afară pe aproape prin vecini ca să vadă

cât e de târziu cât de frumos cât de departe

 

doamne

nici un război

şi o mie de păci în patria fără frontiere

acolo unde doar bătrânii au rămas

undeva pe la porţi

numere si litere negre pe cruci albe de sare

 

n i c i u n r ă s p u n s l a c â n t a t u l c o c o ş u l u i

î n o g r a d a p r a g u l u i

 

amintiri singure decupate din albumul de familie

fiii şi fiicele unor alese dezmoșteniri

drumuri de piatră cu opincile-n spate

printr-o europă străină

ciudată

după o revoluţie ratată

înalţă la paris londra madrid sau roma

monumentul acela promis mereu românilor

 

anno domini

-ulița nimănui

undeva în europa de sud-est în ţara mea

în țara mea

în iarna româneasă

când pomii din livadă înfloresc urcă-n cer şi iau foc

m-am pomenit ziua-n amiaza mare vorbindu-VĂ singur!