Petruț Pârvescu văzut de Murivale

iubita mea din toate timpurile



nu poți iubi decât o singură femeie în viața asta
și doar o singură dată
una rămâne mereu lângă tine în viață și în moarte
celelalte pleacă și vin pe rând undeva departe
căutându-și până la capăt marginea

vin și pleacă pe rând
frumoase mândre amazoane
cu ochii mici cu ochii mari o stea călătoare
a cărei lumină nu a ajuns niciodată până la tine

iubim un timp anume biped
tridimensional
spațiu intim rebel ascuns în ghioc
algebric ca o ecuație perfectă geometric
femeia
fără de care noi jumătatea nelocuită
am fi tare nefericiți în fericire
aici pe fundul dublu al acestei mări albe

în balanța universului ludic
am fi nicăieri
o biografie densă fără datele esențiale
nu am avea cui spune mamă soră frate sau tată pe lumea asta
femeie-cântec sau cântec-femeie în sărbătoare aleasă minune

în urmă ta
grăbiți să adauge un cuvânt o propoziție
o frază la cartea aceasta cu multe foi albe rămân
cei care te-au iubit
cei care te iubesc
cei care nu te-au iubit niciodată
cei care te-au vândut pe ascuns
zi de zi noapte de noapte albastră
în cartea aceasta din care citim cu nesaț
ca o notă perversă de subsol
niciun cuvânt nu va fi cu adevărat la locul lui
nicio propoziție nicio frază

citește și dă mai departe
timpul nu are răbdare
nu are contur nu are suprafețe nu are spații
dar perseverează asiduu
poeți pictori artiști filosofi sau marii anonimi cumsecade
toți bolborosesc uneori îndelung pe coridoare
și tu draga mea mereu și mereu singură și atât de frumoasă

cel mai greu după mama mea e sa vorbesc despre tine
dragostea mea din toate timpurile suprapuse
ca un ecou care nu s-a întors niciodată la cel strigat

înalț un vers temător ca o idilă stingher prin veac un cântec mut
femeii și femeilor pe care le-am iubit și le iubesc
mereu ca pe tine
ca și cei care o iau mereu
de la-nceput
și vor să-și aducă aminte

tu știi însă ca nimeni alta
femeia mea din toate timpurile
răspunsul pe care ai vrea să-l dai tuturor dar nu poți singură

mână în mână ochi în ochi
buze genunchi șold gleznă sân de ce tremuri
umăr înaripat trup despicat în două jumătăți simetrice
semințe ale aceluiași măr dorit cu ardoare de gura flămândă
noi am jurat împreună unui singur dumnezeu de fiecare dată
de fiecare dată am abjurat ca niște tâlhari
iubind o altă femeie sau un alt bărbat ca pe tine însuți

unde a rămas dragostea dacă ea a existat vreodată
că dacă nu e nimic nu suntem
ce-am făcut cu timpul care ne-a fost dat cândva la plecare
de la începutul lumii celeilalte
noi două jumătăți identice prin lume umblând cu ochii în palme

intru în biserica sufletului ca un păgân și mă închin în genunchi
pentru tine femeie și pentru toate cele de taină
doamne
unde am pus oare iubirea
de nu ne-a ajuns niciodată dragostea ei

fără de mine și fără de tine malurile valurile
aripi în fiecare vis e un alt vis
în fiecare vers e un alt vers cuvânt lângă cuvânt zidire
malul acestui râu o fântână o mănăstire-ană
care este adevăr și care este minciună oare

spune adevărul copiilor tăi iubitului tău și ei te vor crede
că tu femeie ești lumină cuvânt și adevăr deopotrivă
fără de care am fi atât de singuri
atât de triști și nefericiți în călătoria noastră

binecuvântează dară
clipa ceasta ca pe o ofrandă târzie
la masa noastră cea de toate zilele veacurilor
acum când nu are nici un rost gânguritul acesta oda imnul
de care ești conștientă iubirea mea dragostea mea eternă
dar îți place grozav și mereu să te alinți să te prefaci
ca un copil să te bucuri
să o iei mereu de la capăt
e un joc perfect absolut ideal și misterul sporește frumusețea

dragostea mea eterna mea femeie pe mine ție redă-mă!