telefonu’

 

mă uit văd aud

la te le mo bi lu’ tele-inter-com

 

nimeni

nu mai învârte azi manivela

s-au lipit degetele de touch slim

nu te enerva fratre nu intra în panică

așază-te relaxat

să văd

ridică-te comod să aud

 

clipa trăiește clipa

alergăm

ca furnicile pe tastatură și umbra se face tot mai mică

 

alooo alooo

strigam prin cutia goală

cine-i acolo

cine pe cine pipăie prin aerul subțire

cine salivează

cine-a rămas singur împreună cine-a rămas

să răspundă la numărul ăsta

 

eu la un capăt tu la un capăt și între noi atâta liniște

 

ce bell

ce martin cooper

aduceți-vă aminte

și eu de recunosc

la păcala-făgețelului s-a inventat telefonu’

 

ce mai tura-vura

într-o zi eu si cu fratie-miu

ne-am hotărât

 

am luat o funie de sârmă subțire din magazie

am întins-o bine la capete în bătătură 

de la casă până la poartă spre uliță

(în iarba verde lăsasem să respire în voie picioarele)

și două cutii goale de cremă de ghete

pe care le-am găurit cu un cui pe ambele fețe

 

pe una am băgat ușor firu'

și l-am prins cu o piuliță în buric

pe cealaltă am împuns-o bine în găuri mici 

rotunde pe margine

așa cu am văzut noi pe la ceilalți

 

alooo alooo

pâș-pâș gâl-gâl

am văzut și am auzit cum vine la vale sunetu’

așa bâzâind pe firul de sârmă  direct în cutia de cremă ghete

cum dârdâia singur acolo din toate încheieturile

cum se rușina apoi să spună ceva

pe care îl bănuiam 

vag absolut

că ar fi de pe la noi de prin din sat

 

iar eu și cu frate-miu ne făcusem temele

nu avea cum să ne scape

ba era gheorge al lu’ mutu’ ală gângav

ba chira lu’ gușă peltica

lina lu’ prună ne cam încurca oarecum socoteala

ba pe stânga ba pe dreapta

numai moș chelie zăpăcitu’ o zicea pe bune pe de-a dreptu'

 

se lăsa amiaza din toate părțile

și nu terminasem încă treaba

 

acu venea chemarea

acu venea răspunsu’

cum vine atunci când strigi pe cineva

și nu aude nimeni

 

eram atenți

eram ochi și urechi pe cutie

să nu cumva să iasă doamne ferește sunetu' pe partea cealaltă

în pădure pe noroia spre gârlă la bâgești 

 

pe cer niciun nor nicio adiere

 

ceva venea

ceva se ducea

simțeam bine amândoi asta

sârma în buiestru vibra ca o coardă întinsă 

când o ciupești așa de plăcere

ceva auzeam la intrare ceva la ieșire

numai că frate-miu vorbea o țâră cam tare

nu se auzea prea bine în cutia de cremă de ghete

deși o țineam la ureche cu ambele mâini

din unde vine și unde se duce oare sunetu’

așază-te relaxat

să văd

ridică-te comod

să aud

nimeni nu mai învârte azi manivela!