IOAN MOLDOVAN - biografie -
(opera si scrierile)
Nascut la 20 martie (in acte 21 martie) 1952 in satul Muresenii de
Campie, comuna Sava (astazi comuna Palatca), judetul Cluj. Familia se
stabileste la Cluj
(tatal, militian, apoi sofer - mama, casnica, o sora mai mare, un frate mai
mic). Studii elementare si gimnaziale la Scoala Generala
Nr. 5 din cartierul Caramidari; Liceul "George Baritiu", sectia
umanista, absolvit in 1971. Joaca fotbal in echipa liceului, apoi pentru scurt
timp la juniorii lui "U" Cluj, scrie poezii, citeste la cenaclul
"Lucian Blaga"al
liceenilor clujeni, debuteaza in revista "Zorile" a liceului, apoi in
suplimentul literar "Preludiu" al "Scinteii tineretului",
este remarcat de Ana Blandiana la Posta redactiei a revistei
"Contemporanul" si de Adrian Paunescu in
pagina "Ave" a revistei "Tribuna". In urma esecului la
examenul de admitere la
Facultatea de Filologie (pentru care, de altfel, nu se
pregatise, intentia sa fiind sa dea admitere la regie film - un vis adolescentin
-, proiect abandonat pe ultima suta de metri) lucreaza din toamna pana in
primavara ca muncitor necalificat la
Fabrica de bomboane "Vitadulci", pentru a nu fi
incorporat in armata. In 1972 intra primul la Facultatea de Filologie
a Universitatii "Babes-Bolyai"- sectia romana-latina si, incepand cu
anul al doilea, activeaza la revista studenteasca "Echinox", fiind
redactor, apoi secretar de redactie. Este perioada fasta a celui de-al doilea
val echinoxist, cand este coleg cu alti ucenici ai scrisului (la revista si
cenaclu sub conducerea lui Marian Papahagi - Ion Pop, directorul "Echinox"-ului, se
afla in acea perioada la Paris
- , la cursuri, seminarii si grupe de cercetare sub indrumarea lui Mircea Zaciu si a
Ioanei Em. Petrescu) care vor deveni peste ani nume importante ale
optzecismului literar: Al. Cistelecan, Nicolae Oprea, Al. Th. Ionescu,
Alexandru Vlad, Virgil Mihaiu, Virgil Podoaba, Augustin Pop, Aurel Pantea, Mircea Petean ,
Stefan Borbély, Gheorghe Perian, Tudor Dumitru Savu.
Scrie si publica poezii, articole, recenzii; in 1976 primeste premiul pentru
poezie "Primavara studenteasca" (Cluj) si al revistei
"Amfiteatru" (Bucuresti). Dupa absolvirea facultatii (in 1976, dupa
ce cu un an inainte se casatorise cu Petronela Pantis, colega la facultate si
in redactia "Echinox"-ului, anul absolvirii fiind si cel al nasterii
primului fiu, Rares, cel de-al doilea, Vlad, nascandu-se in 1981, la Baia Mare ) lucreaza ca
dascal in Maramures, la Cavnic, Baia Sprie si Baia
Mare, continua sa scrie si sa publice in publicatiile locale, dar si in
revistele clujene, participa la sedintele cenaclurilor "Prisma" si
"Nord".
In 1980 debuteaza editorial cu volumul de poezie Viata fara nume, prefatat generos de Ion Pop, la editura "Dacia" din Cluj-Napoca. Urmeaza in 1983 volumul Exercitii de transparenta la editura "Cartea romaneasca" caruia i se acorda premiul UTC pentru poezie si in 1989 volumul Insomnii langa munti, la aceeasi editura (titlul propus, Avantajele insomniei, fusese respins de cenzura). In paralel face parte din colectivul de colaboratori ai Dictionarului de scriitori romani coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi si Aurel Sasu, redactand peste 40 de articole. In primavara anului 1989 se incheie perioada maramureseana , una pe care o considera fertila si despre care vorbeste intotdeauna cu bucurie si melancolie. In aprilie se muta la Oradea (familia proprie urmandu-l din toamna) fiind primit in redactia celebrei reviste "Familia" unde il are coleg pe Ion Simut, el insusi echinoxist; dupa evenimentele din decembrie 1989, pentru o scurta perioada, in redactie vor lucra alti doi echinoxisti - Virgil Podoaba si Gheorghe Perian , iar un al treilea, Traian Stef, activand in aceasta redactie si in prezent. In ianuarie 1990 este ales redactor sef al "Familiei". In 1993 ii apare volumul Arta rabdarii (Ed. Dacia) pentru care primeste Premiul Asociatiei Uniunii Scriitorilor din Cluj-Napoca si al revistei "Poesis" din Satu Mare; in 1997, Avantajele insomniei, antologie de autor (Ed. Helicon, Timisoara), premiul revistei "UNU" Oradea; in 1999, Tratat de oboseala (Ed. Clusium) si O uitare de texte, antologie de autor cu o sectiune de sapte Inedite (Ed. Axa, Botosani, colectia "La steaua - poeti optzecisti"); in 2002, la implinirea varstei de 50 de ani, editura "Dacia" (director poetul Ion Vadan) ii tipareste volumul Interioarele nebune, in colectia "Poetii Urbei", o selectie de autor din volumele publicate anterior, urmata de sectiunea care da titlul volumului continand 31 de poeme inedite. Colaboreaza la Dictionarul esential al scriitorilor romani (Zaciu, Papahagi, Sasu). Din creatia sa poetica s-a tradus in maghiara, engleza, germana, albaneza si franceza. Colaboreaza la numeroase reviste literare din tara. Preda cursul de Istoria culturii si civilizatiei universale la Facultatea de litere a Universitatii Oradea. Referinte critice in carti sau articole de revista semnate de Ion Pop, Laurentiu Ulici, Grigurcu, Al. Cistelecan, Aurel Pantea, Virgil Podoaba, Gheorghe Perian, Ion Simut, Constanta Buzea, Dinu Flamand, Daniel Dimitriu, Ion Cristofor, Stefan Borbély, Grete Tartler, Florin Mugur, Dan C. Mihailescu, Mircea Mihaies, Marin Mincu, Adrian Popescu, Ion Muresan, Radu G. Teposu, Gellu Dorian, Mircea A. Diaconu, Dumitru Chioaru, Romulus Bucur, Nicolae Oprea, Gh. Mocuta, C. Cublesan, Irina Petras, Mihai Vakulovski s.a.
Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al PEN-clubului roman.
In 1980 debuteaza editorial cu volumul de poezie Viata fara nume, prefatat generos de Ion Pop, la editura "Dacia" din Cluj-Napoca. Urmeaza in 1983 volumul Exercitii de transparenta la editura "Cartea romaneasca" caruia i se acorda premiul UTC pentru poezie si in 1989 volumul Insomnii langa munti, la aceeasi editura (titlul propus, Avantajele insomniei, fusese respins de cenzura). In paralel face parte din colectivul de colaboratori ai Dictionarului de scriitori romani coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi si Aurel Sasu, redactand peste 40 de articole. In primavara anului 1989 se incheie perioada maramureseana , una pe care o considera fertila si despre care vorbeste intotdeauna cu bucurie si melancolie. In aprilie se muta la Oradea (familia proprie urmandu-l din toamna) fiind primit in redactia celebrei reviste "Familia" unde il are coleg pe Ion Simut, el insusi echinoxist; dupa evenimentele din decembrie 1989, pentru o scurta perioada, in redactie vor lucra alti doi echinoxisti - Virgil Podoaba si Gheorghe Perian , iar un al treilea, Traian Stef, activand in aceasta redactie si in prezent. In ianuarie 1990 este ales redactor sef al "Familiei". In 1993 ii apare volumul Arta rabdarii (Ed. Dacia) pentru care primeste Premiul Asociatiei Uniunii Scriitorilor din Cluj-Napoca si al revistei "Poesis" din Satu Mare; in 1997, Avantajele insomniei, antologie de autor (Ed. Helicon, Timisoara), premiul revistei "UNU" Oradea; in 1999, Tratat de oboseala (Ed. Clusium) si O uitare de texte, antologie de autor cu o sectiune de sapte Inedite (Ed. Axa, Botosani, colectia "La steaua - poeti optzecisti"); in 2002, la implinirea varstei de 50 de ani, editura "Dacia" (director poetul Ion Vadan) ii tipareste volumul Interioarele nebune, in colectia "Poetii Urbei", o selectie de autor din volumele publicate anterior, urmata de sectiunea care da titlul volumului continand 31 de poeme inedite. Colaboreaza la Dictionarul esential al scriitorilor romani (Zaciu, Papahagi, Sasu). Din creatia sa poetica s-a tradus in maghiara, engleza, germana, albaneza si franceza. Colaboreaza la numeroase reviste literare din tara. Preda cursul de Istoria culturii si civilizatiei universale la Facultatea de litere a Universitatii Oradea. Referinte critice in carti sau articole de revista semnate de Ion Pop, Laurentiu Ulici, Grigurcu, Al. Cistelecan, Aurel Pantea, Virgil Podoaba, Gheorghe Perian, Ion Simut, Constanta Buzea, Dinu Flamand, Daniel Dimitriu, Ion Cristofor, Stefan Borbély, Grete Tartler, Florin Mugur, Dan C. Mihailescu, Mircea Mihaies, Marin Mincu, Adrian Popescu, Ion Muresan, Radu G. Teposu, Gellu Dorian, Mircea A. Diaconu, Dumitru Chioaru, Romulus Bucur, Nicolae Oprea, Gh. Mocuta, C. Cublesan, Irina Petras, Mihai Vakulovski s.a.
Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al PEN-clubului roman.
ÎNSEMNĂRI PRIMITIVE
x x x
visez un râu o
iarbă
şi mult argint în care moare timpul
nu-i nimeni azi să facă pânza albă
x x x
nu e foarte sănătos să trăieşti
morţii cei mai
tragi se înghesuie
să-mi atragă
atenţia
pun semne
legiferante
după ce-mi trece
clipa nelegiuită
x x x
stau şi nu dorm
şi nu mai ninge deloc
am pregătit
cleiul pentru oaspetele
dorit de Casa
Noastră
vinul s-a-năcrit
în pahare
dar la vârsta mea
cu cine să mă cert
cu cine să-mpart
ceva şi ce
mă gândesc să nu
mă mai opresc din mormăit
x x x
ştirbi şi privind
mereu în gol făcându-ne datoria
aşteptând o
adolescentă economică română de pe internet
care scrie poezii
direct în limba engleză
înduioşaţi ca
după un somn canonic
îl vorbim de bine
pe Dumnezeu
care ne-ascultă cel mult ironic
dragi ticăloşi uitând de-ndată legăturile
dintre cuvinte
privind mereu
înapoi să vadă cât au lucrat înainte
noaptea târziu
ies sub tufişuri
aduc apă-ncepută
şi terminată
minunându-se cât
sunt de vii
x x x
amân şi amân
să-ţi scriu cât mai
rămân
în ograda asta din satul oarecare
câtă frumuseţe aici
iar dincolo – nu ştiu
stau până în zori
pentru ca tu să delirezi
în searbăda pustie
pe care o scrie
o mână păscută de
iezi
fac lucruri
simple şi continui
nu vreau s-aud că
mama e doar păpuşa bătrână
pe care fratele
meu o mângâie
îi vorbeşte
strigând
şi vrea să fie
vie
x x x
şi totuşi a fost
şi el copil s-a născut a murit
nici astăzi nu ne
ştim ruga
pentru ce-a fost
între ultima şi prima clipă a sa
nemeritorii la
înviere
precum
nemeritorii la naştere
nişte biete
otrepe cu unele duioşii între moarte şi moarte
naşterea lui
clipă de clipă
pentru a învăţa
noi ceva ce n-o să ştim niciodată
înfrângerea prin
frângere luminată
ÎNGREUNAT
În loc s-o beau
îmi vărsasem pe picioare
zeama de pară
nepieritoare
îngreunat de ani
şi de auzuri maculate
mă dedam la
abuzuri sforăitoare
pe mulţi dascăli
îi uitasem
pe Gerry pe Pluto
(ah şi pe Pluto)
când iată-te
bine-ai venit,
Sluto
să ştii că m-ai
deocheat
de-am vărsat
toată lumina din sânge
de-amu oi tot
plânge
şi-oi chiui
între a fi şi a
fi
DE LUCRU
Trebuia mers până
hăt departe
până la Pancevo
până la moarte ca
să mai scoţi un cuvânt
Fie el şi urât –
dar din bojoci
de-acolo de unde
nu te mai saturi
să te mai joci
de-a ceva de-a cevo
Începusem bine
eram serios era mişto
ţigănia din mine
se cuminţise îmi adusesem aminte
de replica no-i-şto dintr-un film rusesc
văzut în abise
Nu eu mă jucam
ele se jucau cu
mine
nişte rime pline
de râme
Eram doar ce eram
o cârtiţă pe mirişite
trăgând pământ de
sub cer
să se dărâme
Oradea, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu