marți, 20 martie 2012

Paul Blaj – Scriitorul – destin şi opţiune



 


«  Raportul dintre cetățean și scriitor este unul firesc, precum într-o țară democrată. Nu se amestecă la aceeași masă whisky și Busuioacă de Bohotin. Iar raportul dintre scriitor și putere este irelevant. Deoarece, în țara în care nu se trăiește din scris, vocea scriitorului este tot mai restrânsă în Agora.”






1. Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa dumneavoastră ?
1. Pentru mine existențial nu a fost destinul cât opțiunea. Întrucât funcționează, la persoana mea cel puțin, liberul arbitru! Iar opțiunea a jucat întotdeauna rolul de catharsis și paramimesis. Nimic mai complicat decât circuitul apei în natură sau circulația sanguină.

2. Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu adevărat) acest eveniment?  Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări literare.
2. În 1997 când Constanța Buzea m-a debutat în nr. 31 al României literare, am simțit că ceea ce fac este bine, am știut că ceea ce fac este bine, am dorit ca ceea ce fac să fie bine. Primele încercări literare se pierd în negura gimnazială a timpului.

3. Care a fost drumul până la prima carte ?
3. Relativ scurt. În 2001 apăream publicat cu Monedele Tristhaliei și Numen. Gestul Drumului, aceasta din urmă însoțită de câteva caligrame deosebite.

4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?
4. Constanța Buzea!

5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă, constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este, după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?
5. Raportul dintre cetățean și scriitor este unul firesc, precum într-o țară democrată. Nu se amestecă la aceeași masă whisky și Busuioacă de Bohotin. Iar raportul dintre scriitor și putere este irelevant. Deoarece, în țara în care nu se trăiește din scris, vocea scriitorului este tot mai restrânsă în Agora.

6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din această perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?
6. Cu șanse!

7. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în prezent?...Pe când o nouă carte?...
7. Nu, nu există un timp anume. Este ca și cum i-ai face programul zilnic unei domnișoare frumoase.Ar fi penibil! Lucrez la Antologia a unui deceniu de editat (9 cărți de poeme) și la un volum de proză scurtă.


       Faculataiv :
7 + UNU. În contextul celor afirmate, pentru a avea un dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care, în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.

poem pentru merele coapte

sunt un bătrân într-un sanatoriu cu aer uscat
am surâsul pierdut
de mire îndrăgostit pe jumătate
mă plimb prin camere atingând obiectele
cu acea pasiune pe care o pun adolescenţii în fumat
se vede însă că mângâi absent
desprinderea de ele
deseori am şi lungi conversaţii
cu oameni ce demult mi-au rostit numele
atunci părăsesc bănuielile în favoarea unei lumi
pe care Dumnezeu o va adormi pe genunchi
las ferestrele deschise dimineaţa
mă uit în zare mirat
ca ochii unui animal
spre stăpân când îl bate
pe noptieră am cărţi
căpşuni scoase de la frigider
îmi sunt străine acum
când orbesc cu discreţia unui sentiment inutil
cred că într-o zi voi uita ochii larg deschişi
fulgeraţi de un gând
nu ştiu care nici de ce
dar pentru totdeauna probabil cel mai frumos
                                                      
Poem for ripen apples

I am an old man in a sanatorium filled with dry air
I have the lost smile
Of a groom, half in love
I walk around rooms touching things
With the passion teenagers use in their smoking
it is easy to notice how I absently caress
This detachment from things
I often have long conversations
With people who have long said my name
Then I abandon my presumptions in the favour of a world
Which God shall put to sleep on his knees
I leave the windows open in the morning
I stare in the distance wondering
Like the eyes of an animal
toward the master while being hit.
on my night table I have books,
strawberries from the fridge
they’re strangers to me now
when I go blind with the discretion of a useless feeling
I believe one day I shall forget my eyes wide open
Stricken by a thought
Not sure which one or why
But probably forever the most beautiful one

Traducerea: Corina Gina Papouis

Tecuci, 2012


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu