aşa
gândeam fiecare pe atunci
lupi tineri vânam mai mult în haită
pe la colţurile gurii cu urechile ciulite
în nopţile albe fără frontiere
prin sate şi oraşe somnambulice aşteptam cutremuraţi
zorile
departe
în provincia memoriei
trecea G L O R I A pe bulevardul victoriei mas-
turbându-şi fesele (două felinare de aur potcovite
în noaptea adâncă de ceară)
nOi
o priveam cu ciudă
libidinos din spate (faţa
o avea mai mereu în reparaţie capitală)
trecută în revistele de gală eczema unei cicatrice
vulgare pe
ochii minţii noastre-nfierbântate
N U
pentru vOi
ziceau bătrânii lupi copţi în chesoanele marilor
naufragii
a a Ă
Ă e e
I I o o U U
e această splendidă arătare b e l i ţ i l o r şi
rând pe rând îşi înfigeau lacomi ochii lor putrezi
adânc între
ţâţele ei mari grele rotunde
uuuRaaa
trecea G L O R I A
pe b u l e v a r d u l v i c t o r i e i
mireasa morţii în sărbătoare
nurlie zăludă şi cheală
cu surle şi tobe
mirosind a lingoare
a lăptucă tânără
a busuioc deocheat Ne
venea rău
ameţeala
D o a m n e
Ne
venea să ne-aruncăm cu T O Ţ I I (k a m i k a z e)
la
picioarele ei rotitoare
crescute direct din cerul înalt
aveam frisoane
aveam păreri oarecum indecente aveam idealuri
în fiecare anotimp Ne zvârcoleam spasmodic cu
fiecare generaţie
umpleam sufletul noduros cu năduf
ca pe un hârdău lepros
AH
(ne ziceam)
mândri şi liberi în bantustanele fericirii va
veni EA z i
u a a c e e a în care o să-L întoarcem pe dos
cu J O S U
L în
S U S (să urle
steaua lui umedă mică lucitoare) şi o să-L bem
până la O S
dar
ziua a c e
e A
venea prea târziu obosită
stoarsă
cră-că-na-tă
ca o mârţoagă leşinată puturoasă
muncită şi grea
nOi
rămâneam pironiţi mai departe în
poarta norocului cu ochii holbaţi pe U L I Ţ Ă
trecea G L O R I A pe bulevardul oricărei victorii
muncindu-şi în scârbă
fesele
iepele
două felinare de ceară în noaptea adâncă
h a u u u
H a u – H a u u u
vuia pădurea tânără
turme de glasuri trăgând după ea
ecouri lichide răstălmăcind alese geometrii!
A fi veșnic – o poveste
RăspundețiȘtergereA fi veșnic - o poveste,
Care și de unde este,
Auroră, zefir, suflet,
Un sufleor la teatrul Boubette ,
Cum în cărăbuș transformi
Pe oricine, dinți enormi
Are lupul zis Robot,
Ca amicul Barbă-Cot.
Ce e Legea? Nu-ntreba,
Că te-aude cineva,
Interzisă-i orice lege
Printr-un ordin, Ubu-rege.
Ce frumos visau bolnavii
Că e lumea, dragii mamii
Lui Belial, pleacă de-acolo,
Trei milenii caut un solo,
Caii mor, lupii se-adună,
La putere-s împreună,
Ai dureri de spate, bun,
Scapi cu-o salvă de tun-tun,
Dumnezeu nu ne promite
Fericire, că smerite
Pot fi oricare lighioane,
După râs și după toane,
Fulger, trăznet, fie, ploaie,
țara intră în noroaie,
că norodul, cam nărod,
crede c-a făcut un pod
spre un Vest bogat în găuri,
o busolă cu zerouri.
BORIS MARIAN