„Se
publică tot mai mult iar cărţile de calitate sigur vor rămâne deasupra. Un atu
al literaturii contemporane este promovarea online pe care fiecare autor o
poate face şi de care ar putea avea parte: reţelele sociale, blog-ul/site-ul
personal al unui autor, paginile oficiale ale editurilor şi librăriilor. Pe de
altă parte, se observă un freamăt tot mai accentuat printre scriitori: plin de
orgolii, scandaluri, tot mai multe bisericuţe, unde mulţi îşi sapă unul altuia
gropile, şi toate acestea pentru o faimă de cele mai multe ori falsă.”
1. Pentru un scriitor, destinul şi opţiunea sunt
dimensiuni existenţiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacă) acestea în viaţa
dumneavoastră?
Destinul îl modelăm noi - toate acţiunile noastre îl
influenţează fie că dorim să recunoaştem sau nu. Multe dintre opţiunile pe care
le aleg se bazează pe predicţii, pe vizualizarea imaginativă a unor acţiuni în
viitorul imediat apropiat. Întotdeauna am mers pe gândirea logică, limpede, pe
alegerea drumului optim care să te ducă unde îţi doreşti. Cât despre latura
literară … totul a pornit dintr-un joc mental de cuvinte şi a continuat apoi
datorită dorinţei de a experimenta (de care nu m-am lecuit încă). În concluzie,
dacă ar fi să ne bazăm pe aşa-zisul “destin” nu am ajunge nicăieri, am rămâne
suport pentru praf în aşteptarea sa.
2-3. Istoria literaturii consemnează, uneori, arbitrar
momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs., când credeţi că s-a produs (cu
adevărat) acest eveniment? Vorbiţi-ne câte ceva despre primele încercări
literare. Care a fost drumul până la prima carte?
Am început să
experimentez poezia pe la sfârşitul liceului (2001), cam toate textele fiind cu
rimă, cu metrica şchiopătând pe alocuri. Mi-a plăcut atât de mult încât atunci
când am intrat la facultate (de fizică) am început să frecventez cenaclul
facultăţii de litere din Iaşi; unde, deşi nu eram foarte mulţi, m-am simţit
excelent, învăţând foarte multe de la cei de acolo, experimentând tot felul de
jocuri poetice. Tot cam prin acea perioadă încercasem un pic şi poemele în
proză. A urmat apoi publicarea unor poeme într-o antologie de poezie (despre
care aflasem pur întamplator la sfârşitul facultăţii că mi-au fost publicate)
apărută la editura Lumen în 2003. Am revenit abia prin 2008-2009 la poezie,
după o perioadă în care singura preocupare a fost fizica, începând tot cam
atunci să public pe site-uri literare şi ulterior în reviste literare. Am
cunoscut apoi o serie de oameni care m-au ajutat să-mi perfecţionez scrisul.
Adevăratul debut s-a întâmplat în 2011 când am reuşit să public volumul Zeppelin Jack, scos de către editura
Herg Benet. În acest volum am strâns texte pe care experimentez diverse idei,
sensuri multiple, legături vizuale.
4. Ce personalitate (personalităţi), grupare literară,
prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?
Cred că primul moment
care a declanşat poate predilecţia mea spre poezie a fost atunci când am dat
peste câteva versuri scrise de către marele fizician Ştefan Procopiu. Al doilea
moment a fost cel când mi-am cumpărat „Deasupra
lucrurilor, neantul” (Nichita Danilov) şi care mi-a fost impuls pentru
intrarea în universul excepţional al optzeciştilor. Scriitorul Lucian Vasiliu a
fost însă primul care m-a ajutat, m-a influenţat în a continua să merg pe acest
drum şi căruia îi mulţumesc din tot sufletul pentru susţinere. L-am întâlnit la
Casa Pogor, Iaşi, în perioada în care era preşedinte al filialei Iaşi a Uniunii
Scriitorilor. Am avut câteva întâlniri cu dumnealui, în care mi-a spus pe unde
mă situez cu scrisul, cum să-l îmbunătăţesc, ce să citesc în plus şi, cel mai
important, mi-a spus să nu renunţ. Sfârşitul facultăţii, trecerea mea din Iaşi
în Bucureşti au dus la o pauză şi o schimbare uşor radicală. Ulterior l-am
întâlnit pe scriitorul şi prietenul Felix Nicolau – el m-a ajutat foarte mult
în revenirea mea pe teritoriul poeziei; datorită lui am reuşit să întâlnesc
mulţi oameni faini, să particip şi să mă implic în întâlniri literare gen
Cenaclul de la Deko, Ringul de vorbe/Blitz Show şi mai apoi să încheg volumul
meu de debut, ajutându-mă cu sfaturi pentru al şlefui şi al aduce în forma sa
finală. De asemenea, scriitorul Nicolae Sava m-a ajutat cu sfaturi în special
referitoare la conţinutul volumului meu de debut. Prietena Dana Banu a fost cea
care m-a introdus la propriu printre mulţi dintre scriitorii şi alte persoane
cu veleităţi artistice din Bucureşti şi nu numai, prin intermediul ei am
cunoscut foarte mulţi oameni simpatici, de comitet. Şi nu în cele din urmă,
i-am întâlnit pe Alex Voicescu şi Cristina Nemerovski – cu ajutorul lor a
apărut pe hârtie Zeppelin Jack şi s-a creat în plus şi o relaţie de prietenie.
5. Raportul dintre conştiinţă, politică şi gândirea liberă
constituie o mare problemă a lumii contemporane. În aceste condiţii, care este,
după dvs., raportul dintre cetăţean şi scriitor, dintre scriitor şi putere?
Legătura dintre
cetăţean şi scriitor cred că este încă destul de fragilă, însă în ultima vreme
am observat că lumea începe să infuzeze cât mai multă literatură, în special
proză şi mult mai puţină poezie. Cât despre legătura scriitor-putere, se pare
că este mult mai puternică, cel puţin pentru acei scriitori situaţi în poziţii
cheie. Nu ştiu exact ce se ascunde în spatele acestei legături şi nici nu vreau
să aflu atât timp cât nu mă interesează politica, însă de cele mai multe ori nu
este folosită pentru a îmbunătăţi perechea scriitor-cetăţean.
6. Literatura – la frontiera mileniului III. Din această
perspectivă cum apare, pentru dvs., literatura română contemporană?
La frontieră,
literatura e în continuă expansiune şi dezvoltare, fiind accelerată tot mai
mult de către motoarele „internet” şi „electronic”, astfel poţi găsi orice,
oricând, numai timp şi dorinţă să ai. Cred totuşi că variantele pe hârtie ale
cărţilor vor rămâne preferate de către marea majoritate a cititorilor. Se
publică tot mai mult iar cărţile de calitate sigur vor rămâne deasupra. Un atu
al literaturii contemporane este promovarea online pe care fiecare autor o
poate face şi de care ar putea avea parte: reţelele sociale, blog-ul/site-ul
personal al unui autor, paginile oficiale ale editurilor şi librăriilor.
Pe de altă parte, se
observă un freamăt tot mai accentuat printre scriitori: plin de orgolii,
scandaluri, tot mai multe bisericuţe, unde mulţi îşi sapă unul altuia gropile,
şi toate acestea pentru o faimă de cele mai multe ori falsă.
7. Credeţi că există un timp anume pentru creaţie sau este
vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraţi în
prezent?...Pe când o nouă carte?
Da, există momente
fertile în care ideile curg în mod continuu şi care trebuie exploatate la
maximum. Ele te pot lovi în creştetul capului oricând: la metrou, la piaţă, la
concert sau la teatru, în timpul unei lecturi, în vis, la beţie, ş.a.m.d.
Pentru mine toate acestea oscilează în funcţie de starea psihică ... cât de
fresh sau de obosit sunt.
În momentul de faţă
îmi folosesc inspiraţia, activitatea cerebrală în domeniul în care lucrez; se
mai nasc şi texte noi care la un moment dat sper că vor face parte din
conţinutul unui nou volum. Viitorul volum va apărea când o vrea Domnul şi sper
că va fi la fel de experimental şi poate mai bun decât primul.
7+Unu. În contextul celor afirmate, pentru a avea un
dialog mai direct cu cititorii noştri, selectaţi din opera dvs. un text care,
în linii mari, generale, să vă reprezinte. Vă mulţumesc pentru înţelegere.
tick-tock
ca într-o reacţie în lanţ coastele se ciocnesc
una de cealaltă, sufli tot mai greu, baloanele
diforme scuipă sângele cald prin mii de guri
însetate de aer. rezultatul e unul inevitabil –
energia e cea care sfârşeşte întinsă deasupra
viitorilor îngeri din cuie şi obuze shrapnel
tick
două pete în frunte ca două guri de canal –
siluete gesticulând pe suprafaţa mercurică
marşul nupţial
mişcarea uniformă cuprinde-ntre degetele
sleite de arme mănunchiuri arse de păr
deschise spre canalele pietrificate pe chip –
umbrele ultimului stol de păsări mecanice
tock
livrarea finală: pachet special, sigilat
între două măşti de gaz comunicante
doi îngeri primesc ştampilă de trecere
tick
Bucureşti,
2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu