niculae toporu’ şi prunii

după paşti

în păcala făgețelului

încă mai ardeau cande în cimitir

(la biserica din vale)

pe valea vezii la deal

dincoace de pitești

lumina lor noapte de noapte printre livezile înflorite

urca în sat teamă

niculae

dăduse plugul grapa pământul şi boii

de livada de pruni nici să nu audă

ciudat

toată noaptea bătuseră câinii

devale în coastă la gruia

ca lupii la stână

tovararăşii intraseră-n livadă cu topoarele

toacă pe toacă
sub cerul stele şi luna plină
o rugăciune neterminată

a zeci de biserici pădurea în ecouri prelungi

până la ziuă treaba era gata

nuci cireşi gutui şi pruni

la grămadă

culcaţi la pământ cu floarea pe umăr

niculae a sărit cu furca

dar un topor ager cu coada lungă

(din greşeală)

l-a pălit cu putere

aşa l-a găsit mariţa

şi cei opt copii dimineaţa

fără suflare

cu faţa în jos şi toporu’ înmugurit

adânc înfipt spate

ca o lumânare aprinsă undeva deasupra florilor de prun !