(h)ora orelor

undeva

pe valea vezii la deal

noi am auzit

şi văzut

timpul

numai popa ioan

dascălu’ ceaslov şi moş pătru

aveau un ceas adevărat

îl purtau cu fală

agăţat la haină

cu zale scurte rotunde argintii

coborând mai jos de piept într-un mic buzunar

cocoşii şi rata de patru

dădeau deşteptarea în sat

pe vale

sub coastă

cu vitele la păscut

moş pătru ni-l punea uneori la ureche

tic-tac

tic-tac

ascultam pe rând uimiți timpul

dar să-l vedem

să-l pipăim

să punem mâna (cum s-ar zice)

asta s-a petrecut mult mai târziu

într-o zi de vară frumoasă spre amiază

când ne-a desenat ușor cu grijă mare

pe gârla vezii în nisip

cercu’

mare

rotund

cât o roată de căruţă

cu bâta lu’ moş pătru în centru

înfiptă ca o suliță

vertical

direct în soare

să cadă umbra luminii grea moale pe margine

să nască de jur împrejur

de la răsărit la apus

h(ora) orelor

tic-tac

tic-tac

râul curgea murmurând printre pietre

sălcii arini

şi plopi albi coroniţă

deasupra zeci de prigorii ardeau maluri înalte!