veta

pe uliţă vorbele circulă şi devin literă de lege
citeşte omul curios pe sub mână
şi dă mai departe

veta
de când se ştie era curva satului
chiloţii ei roz-bonbon mari uriaşi cu franjuri aurii şi mânecuţe
se prăjeau zile-ntregi pe culmea borţoasă
întinşi la soare
în bătătură

copii
ne întorceam uneori alene de la şcoală
ziua în amiaza mare prin faţa casei
şi neavând ce face (se vedea bine treaba)
ne beleam îndelung printre ostreţe
direct în ogradă

glumind şi râzând făceam haz de necaz
(ziceam aşa mi mult între noi între noi
precum bulă)
că iar a lipsit veta azi de la şcoală
şi arătam cu degetu’ chiloţii cu pricina
răstigniţi
acolo
pe sârma
veta
de fel
era demult femeie
coaptă la trup şi fără multă carte
mândră însă cam durdulie
cu sânii mari grei lăsaţi în brazde mănoase peste burta rotundă
fundul lat aşezat în târna plină şi cracii groşi noduroşi
crescuţi direct din gât şi plini de varice
făcea cu toate acestea deliciul flăcăilor neduşi de multe ori la biserică şi a bărbaţilor uitaţi în faţa paharelor goale

în rest
veta
ca orice muiere singură
făcea noaptea mare şi lampa mică
muncea se ruga mergea la horă nunţi sau parastase
dar femeile
cum sunt ele rele de gură şi cărpănoase
din curvă

n-au scos-o!..