aş fi vrut să scriu un alt poem
dar
nu am mâini
nici
picioare
nici
gură
scriu fără mine pentru voi aceia care mai
sunteţi
şi
nu aţi uitat
încă
d e
p e s t e d o u ă z e c i ș i c e v a d e a n i
ninge
din nou în republica noastră bicefală
ninge
frumos
ninge
bestial
de
la timişoara la bucureşti
de
la iași la cluj şi retur
de
fiecare dată
în
decembrie
iarna
VĂD
şi
AUD prin peretele zilei
bile şi cuburi
linii şi plane
gesturi arhitectonice ale unui peisaj
demult inventat
şi nu mă dumiresc îndeajuns niciodată
doamne
îmi zic uneori
în patria mea fără frontiere
în nord-estul latinităţii noastre perverse
la porţile orientului
pe bulevardul oricărei victorii
interminabile
cozi ale suferinţei
i s
t o r i a l o r n u e i s t o r i a n
o a s t r ă
AUD
şi VĂD prin perete
urale chesoane baloane
ace sutiene gămălii parastase coroane de
flori
la masa noastră cea de toate zilele
cad mereu şi mereu aceiaşi apostoli
gaura
neagră a unui steag enorm fără mâini
de o parte şi de alta a dâmboviţei eterne
curge
prin veac
un râu liniştit
a venit
a trecut revoluţia
iar cimitirele eroilor au rămas de veghe
în lanul secerat
undeva departe
cruci albe de marmură pe o insulă de sânge
pustie
a venit
a
trecut revoluția
de peste douăzeci și ceva de ani
ninge din nou
ninge
frumos ninge bestial în piaţa revoluţiei
şi de fiecare dată
în decembrie
iarna
macii
înfloresc pe caldarâm!...
