Se afișează postările cu eticheta viață. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viață. Afișați toate postările

duminică, 29 ianuarie 2017

prima lecţie de po(h)ezie






prima lecţie de po(h)ezie
am luat-o târziu
pe bulevardul lenin în capitală
la casa scânteii
am mers într-o bună zi la ei
la centru (la redacţie)
cu po(h)ezioare articolaşe şi câţiva amici
(ne şi vedeam po(h)eţi cu poză mare şi litere groase
scrise adânc cu plumb în reviste cu știf și ziare)
R A H A T

după amabilităţi consacrate
apă minerală cafele nechezol şi ţigări snagov amiral
ne-au ascultat tăcuți în grup şi pe fiecare
ne-au măsurat
ne-au ambalat pe rând
cântărindu-ne atent cu privirea
si au decis

de acolo de sus
de la etaj
duhneau adânc zidurile a plumb
şi a cerneală îndoită
de plumb
zburau păsări de plumb  prin aerul de plumb
ni se făcuse rece ca de plumb
ni se făcuse cald ca de cerneală
ne lua cu frig
ne lua cu ameţeală
au deschis întru târziu larg o fereastră
şi a zis
unul de acolo..... de  SUS (nu mai ştiu cum îl cheamă)

TOVARĂŞI
NOI cu tineretul (în general) avem o problemă serioasă
în materie de po(h)ezie şi alte construcţii sintactice
are voință are curaj vis are t(h)alent cu carul
dar nu are viziune (cum s-ar zice)

VEDEŢI
(și în capetele noastre veneau rând pe rând și toate deodată
munții cu apele lor minunate și clare câmpiile albastre marea cerul
pământul
printre stele
tractoare fabrici uzine
și fereastra)

VEDEȚI
şi ne-a arătat aşa satisfăcut bucuros cu mâna
peste
oraş
peste ţară
direct prin  fereastră
BULEVARDUL şi STATUIA lui LENIN

de acolo
de sus
de la etaJUL ŞAPTE +Unu al casei scânteii
DIN SPATELE BULEVARDULUI LENIN
DIN SPATELE STATUII LUI LENIN
ne privea
oţelită
mâna întinsă de bronz a T O V A R Ă S U L U I

a trecut revoluția
(unii spun 
o frumoasă lovitură de stat)
a venit revoluția
regele din nou a plecat
iliescu constantinescu băsescu
iohannis 
au 
rămas
iar noi scriem mai departe povestea aceea
în care intrăm rând pe rând
eu tu el
noi voi ele
cei care nu au uitat încă
și își aduc aminte!

duminică, 8 ianuarie 2017

ziua ca o lume de zăpadă




cu uliţa-am ieşit direct în lume
de-atâta aşteptare
risipit
în brazdele câmpiilor virgine
un număr calculat la infinit

amară
dulce
mândră alinare
o geometrie a numerelor visul
de-atunci m-a urmărit fără-ncetare
şi m-a vrăjit mereu
şi m-a iubit

în vămile erorilor
timpul
de punct şi val
prin spaţiul răvăşit
catarg de dor pe osia mirării
brazdă seminţei celui care sunt

mânat de dorul stelei
răzvrătite
la margine de câmp desferecat
din nou un taur alb m-a împuns aseară
şi ochii-n coarne doamne mi i-a luat

prin văile şi dealuri adumbrite
de dincolo de lege
şi păcat
ce înserare-n trupul meu coboară
ce lume de zăpadă s-a crăpat

vezi mamă
deseori
când eram mic
spuneai că atuncea când  se face noapte
să nu-ntârzii pe undeva prea mult
să nu m-alunge ziua prea departe

dar ieri
un taur alb
m-a prins spre casă
când poarta veche a curţii am deschis
el m-a izbit cu sete drept în faţă
şi ochii-n coarne
m a m ă
mi i-a prins

ce noapte albă
vai ce noapte albă
cu-n pas în drum şi celălalt în curte
aş vrea să strig o lume de zăpadă
da-mi se topesc doi bulgări albi sub frunte!..