cu uliţa-am ieşit direct în lume
de-atâta aşteptare
risipit
în brazdele câmpiilor virgine
un număr calculat la infinit
amară
dulce
mândră alinare
o geometrie a numerelor visul
de-atunci m-a urmărit fără-ncetare
şi m-a vrăjit mereu
şi m-a iubit
în vămile erorilor
timpul
de punct şi val
prin spaţiul răvăşit
catarg de dor pe osia mirării
brazdă seminţei celui care sunt
mânat de dorul stelei
răzvrătite
la margine de câmp desferecat
din nou un taur alb m-a împuns aseară
şi ochii-n coarne doamne mi i-a luat
prin văile şi dealuri adumbrite
de dincolo de lege
şi păcat
ce înserare-n trupul meu coboară
ce lume de zăpadă s-a crăpat
vezi mamă
deseori
când eram mic
spuneai că atuncea când se face noapte
să nu-ntârzii pe undeva prea mult
să nu m-alunge ziua prea departe
dar ieri
un taur alb
m-a prins spre casă
când poarta veche a curţii am deschis
el m-a izbit cu sete drept în faţă
şi ochii-n coarne
m a m ă
mi i-a prins
ce noapte albă
vai ce noapte albă
cu-n pas în drum şi celălalt în curte
aş vrea să strig o lume de zăpadă
da-mi se topesc doi bulgări albi sub frunte!..
