Se afișează postările cu eticheta timp. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta timp. Afișați toate postările

duminică, 8 ianuarie 2017

ziua ca o lume de zăpadă




cu uliţa-am ieşit direct în lume
de-atâta aşteptare
risipit
în brazdele câmpiilor virgine
un număr calculat la infinit

amară
dulce
mândră alinare
o geometrie a numerelor visul
de-atunci m-a urmărit fără-ncetare
şi m-a vrăjit mereu
şi m-a iubit

în vămile erorilor
timpul
de punct şi val
prin spaţiul răvăşit
catarg de dor pe osia mirării
brazdă seminţei celui care sunt

mânat de dorul stelei
răzvrătite
la margine de câmp desferecat
din nou un taur alb m-a împuns aseară
şi ochii-n coarne doamne mi i-a luat

prin văile şi dealuri adumbrite
de dincolo de lege
şi păcat
ce înserare-n trupul meu coboară
ce lume de zăpadă s-a crăpat

vezi mamă
deseori
când eram mic
spuneai că atuncea când  se face noapte
să nu-ntârzii pe undeva prea mult
să nu m-alunge ziua prea departe

dar ieri
un taur alb
m-a prins spre casă
când poarta veche a curţii am deschis
el m-a izbit cu sete drept în faţă
şi ochii-n coarne
m a m ă
mi i-a prins

ce noapte albă
vai ce noapte albă
cu-n pas în drum şi celălalt în curte
aş vrea să strig o lume de zăpadă
da-mi se topesc doi bulgări albi sub frunte!..

vineri, 30 decembrie 2016

po(H)eţii altor vremi





unde
!!!!!!!!!!!!
Cine
???????????????
ce
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Când
??????????????????????????????
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

LUMEA
lumi paralele care nu există pre pământ
în ceruri
stele

lumea
ACEASTA
nu este a noastră
lumea aceasta nu este a părinţilor noştri
nu este a bunicilor copiilor şi nepoţilor noştri

Lumea Aceasta
estE
doar o superbă erecţie speculativă a memoriei colective
într-o eroare aproape perfectă
pe bolta imaginaţiei în aleasă sărbătoare
care desparte această Zi de ziua de Ieri de ziua de Mâine
lumea loR
de lumea noastrĂ

aproape reflexivi
aproape visători
îndrăgind vânătoarea
prin muşeţel cânepă şi panseluţe
pe bani puțini pe slujbe ieftine
viața
sărutând pe sub masă papucul stăpânului
strângem prin veac la piept fericiţi ţeasta sărmanului yorik

nimeni pe aproape prin vecini ca să vadă cât e târziu cât e de frumos cât e de departe

pe bănci de lemn
la mese de lemn în taverne luminate
suntem mereu şi mereu po(H)eţii altor vremi
neuroni aquatici de peşti zburători în faţa paharelor goale
fără trecut și prezent
frumoase turme de inorogi înamorând viitorul

pe fundul cenuşiu al mării albe pxeli de dama şi de pică

târziu
din când în când uneori vine cineva şi zice
(aşa sictirit mai mult în treacăt
oarecum la persoana
a doua)
bĂĂĂ
tU
vOi ăIa dE colO

atâta timp cât LumeA...
S C R I E Ţ I  L I N I Ş T I Ţ I  M A I  D E P A R T E !

luni, 12 decembrie 2016

gestul alcătuirii repetate sau ochiul pietrei



sunt
steaua ce se-aprinde în cădere
urcând în timpul unei alte stele

sunt
ţipătul fecioarelor în noapte
când de femeie noaptea le desparte

sunt
strigătul zăpezilor în iarnă
când primăvara-i urs ce hibernează

sunt
bocetul vădanelor în sat
atunci când moare tânăr un bărbat

sunt
mânzul zilei fără şa şi frâu
sunt ochiul pietrei lăcrimând în râu!