po(H)eţii altor vremi

unde

!!!!!!!!!!!!

Cine

???????????????

ce

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Când

??????????????????????????????

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

LUMEA

lumi paralele care nu există pre pământ

în ceruri

stele

lumea

ACEASTA

nu este a noastră

lumea aceasta nu este a părinţilor noştri

nu este a bunicilor copiilor şi nepoţilor noştri

Lumea Aceasta

estE

doar o superbă erecţie speculativă a memoriei colective

într-o eroare aproape perfectă

pe bolta imaginaţiei în aleasă sărbătoare

care desparte această Zi de ziua de Ieri de ziua de Mâine

lumea loR

de lumea noastrĂ

aproape reflexivi

aproape visători

îndrăgind vânătoarea

prin muşeţel cânepă şi panseluţe

pe bani puțini pe slujbe ieftine

viața

sărutând pe sub masă papucul stăpânului

strângem prin veac la piept fericiţi ţeasta sărmanului yorik

nimeni pe aproape prin vecini ca să vadă cât e târziu cât e de frumos cât e de departe

pe bănci de lemn

la mese de lemn în taverne luminate

suntem mereu şi mereu po(H)eţii altor vremi

neuroni aquatici de peşti zburători în faţa paharelor goale

fără trecut și prezent

frumoase turme de inorogi înamorând viitorul

pe fundul cenuşiu al mării albe pxeli de dama şi de pică

târziu

din când în când uneori vine cineva şi zice

(aşa sictirit mai mult în treacăt

oarecum la persoana

a doua)

bĂĂĂ

tU

vOi ăIa dE colO

atâta timp cât LumeA...

S C R I E Ţ I  L I N I Ş T I Ţ I  M A I  D E P A R T E !

Cultura –Un proiect pentru toţi

N.B. În atenţia botoşănenilor şi nu numai!

Conştient de sarcina pe care mi-o asum, în totalitate, la modul cel mai serios cu putinţă, dar, în urma a numeroase şi îndelungi deliberări (interior-exterioare!), cu demnitate, onoare, profesionalism, şi, de ce nu, un anumit curaj.., în aceste vremuri.., m-am hotărât.., de ceva timp.., susţinut(!)  de aproape Întreaga Obşte Culturală, să particip la concursul de proiecte pentru postul de manager la Centrul Judeţean de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale Botoşani, şi să fac publică atitudinea mea.

E o competiţie.., e un risc, despre care nu este cazul să discutăm.., e o luptă! 
Mi le-am asumat!..  Sunt pregătit să câştig(ĂM).., sunt pregătit să pierd(EM)! 

Ca cetăţean al agorei, fără a darâma scaune şi fotolii trecătoare, în măsura în care ele devin vacante, mă preocupă criteriile de performanţă, competenţă şi profesionalism, ca funcţii ale scaunului şi nu scaunul funcţiei!..

Dincolo de toate şi de tot..., sunt unul dintre  oamenii care ţin la principii şi onoare!

Ca prof. de istorie-filozofie, scriitor şi publicist, cum ar fi zis nenea Iancu.., de peste douăzeci şi ceva de ani locuiesc pe aceste meleaguri, binecuvântate de Dumnezeu, înzestrate cu har şi genialitate, cu oameni mândri, harnici şi talentaţi. 

Aici am familia, prieteni, cunoscuţi şi necunoscuţi respectabili. 

Cunosc, cum s-ar zice, realitatea!

M-am străduit, pe cât mi-a fost posibil, păstrându-mi echilibru şi demintatea, să mă integrez în societate, să iau atitudine, să fiu un soldat devotat dar, când a fost nevoie,  şi un bun caporal! 
Sunt cunoscut şi preţuit ca om, cetăţean, profesor şi Scriitor.. în Satul meu, în Oraşul meu, în Ţara mea... atât cât trebuie, merit şi nimic mai mult! 
În privinţa asta sunt mulţumit.., am fost, sunt şi voi rămâne, mereu, însă!..,  un om liber, conştient de vremuri, spaţii, timpuri şi realităţile lor! 

Despre mine, fără modestie şi falsă aroganţă speculativă, vorbească cei din jurul meu, cărţile şi faptele mele!..

De-a lungul şi de-a latul timpului migrator mi s-au propus diferite funcţii în cultură şi educaţie, pe care, după o analiză dreaptă, amănunţită, le-am refuzat, rând pe rând, politicos.

Iată, a venit vremea, ca, din postura în care mă găsesc,  întrunind sufragiul  colegilor de breaslă şi de suferinţă, a unora(!) dintre factorii de decizie şi de control.., din-peste dealuri şi văi, tabere şi convenţii nelămurite îndeajuns, încă,  dar mai bine situată ca niciodată, până astăzi, să intru în arenă şi, împreună, să încercăm, cu toţii, să lucrăm pentru binele cetăţii, să legăm acea punte de legătură, corectă, necesară demersului nostru – cultura pentru toţi, de la toţi, în folosul tuturor!

Aici şi acum nu este cazul să vorbim despre zestrea culturală a judeţului Botoşani: tradiţii, datini şi obiceiuri; scriitori, pictori, sculptori, actori, muzicieni, creatori ai artei populare şi culte…

La toate acestea…, dacă amintim cele patru puncte cardinale ale culturii româneşti: EMINESCU, IORGA, ENESCU, LUCHIAN şi, cred, că, dincolo şi înapoia noastră.., lucrurile şi fiinţele sunt lămurite pentru multe generaţii. Punct!

Vom încerca, pe cât ne va fi posibil, cu ajutorul şi sprijinul oficialităţilor locale şi centrale, personalităţilor, de orice orientare politică, religioasă intelectuală.., meşteşugarilor şi creatorilor artei populare etc., să ducem mai departe proiectele şi destinele acestei instituţii, să luăm ceea ce s-a făcut bine, s-a dovedit a fi sănătos, trainic, de perspectivă în planul culturii populare şi culte, să le întregim originalitatea, numărul  şi farmecul lor cu altele noi, capabile să dinamizeze potenţialul cultural-strategic al judeţului Botoşani, să-l facem mai bine cunoscut şi preţuit.
 

N.B. Ca noutate absolută, legată de viitorul proiect…, ne propunem, printre altele,  înfiinţarea unui Complex cultural-turistic botoşănean, un fel de Muzeu al satului, la Botoşani sau într-o altă locaţie notabilă, capabil să valorifice, cerceteze, conserve şi promoveze zestrea cultural-tradiţională a judeţului nostru. 

Cu riscul de a mă repeta, să încercăm, dragi prieteni, prin toate mijloacele, ca acest potenţial, de excepţie, să-l ocrotim, conservăm şi să-l promovăm superior, iar prin programe şi proiecte structurale, medii şi de perspectivă, să-l facem mai bine cunoscut şi apreciat, atât în judeţ, în ţară cât şi în străinătate!   

Să încercăm, aşadar, să strângem laolaltă toate valorile şi capacităţile creatoare ale acestui judeţ, mai mari sau mai mici, mai mult sau mai puţin cunoscute.., să le cultivăm, să le punem în evidenţă, bună orânduire şi înţelegere.., fără patimă... şi fără a renunţa la criteriile de valoare, originalitate şi calitate, cu respectul, modestia şi recunoştinţa necesară!

N.B. Preocupat de bunele intenţii, dincolo de ordinea de zi  şi prezentarea de idei, aştept, şi pe această cale, opiniile şi sugestiile dvs., pentru o mai bună şi dreaptă reflectare în viitorul proiect de management al realităţilor culturale ale judeţului nostru!

cu prietenie şi respect,

Petruţ Pârvescu

contact: direct pe blog,

pe emai: petrutparvescu@yahoo.com

N.B. Acest mesaj este valabil şi în alte locuri, părţi de lume românească, care, în aceste vremuri.., îşi asumă, cu demnitate, curaj şi realism, rolul de vectori de normalitate, modestie şi competenţă, sunt legaţi, într-un fel sau altul, de realităţile şi valorile botoşănene.  

Nu sunt, nici pe departe.., naiv sau visător pe de-a-ntregul, sunt un om ca şi voi, dar sunt conştient de sănătatea şi valoarea demersului nostru de aici şi de pretutindeni!

Câmpia cu numere (Geometria visului)

 

Provincia memoriei

1. cum aş putea rescrie acest poem

rătăceşti prin noaptea anotimpului tânăr până ce moartea

a doua ta viaţă te prinde din urmă

astupându-ţi porii

dus de recunoştinţa pietrei într-o urmă obosită prin veac

unică liberă şi neştiută de nimeni

fiu al omului bântuit de totemice vise

mereu în preajma ta (într-un alt turn se zideşte o mână de amprente)

leit fratelui cum ar putea cineva descrie însă atât de bine

liniştea primei trădări

ora de sinucidere unică calmă la marginea trupului tău înflorit

reţeaua de celule stelară redescoperind cercul

în nisipul sângelui

urma suliţei

egal depărtată de uterul mamei la naşterea ta

într-un timp

din alt timp

scriu acest poem întotdeauna neterminat

cum aş putea rescrie într-o amintire cumsecade

ultima vocală – despre mine vorbească tăcerea celorlalţi

în fiecare dimineaţă aceeaşi dimineaţă

dor între lucruri dor între fiinţe dor între dor de

oriunde de oricând de fiecare dimineaţă

când începe aceeaşi zi neterminată

răsărind  între toate celelalte amiezi neterminate pre pământ

iau doar aceste daruri când plec de acasă în lume

nimeni nu aude nimeni nu vede dar crede mereu

până în inima munţilor şi mai departe

lama acestui cuvânt cu şapte prăsele odihnă să nu aibă în fericitele-i ecouri

singur jurnalul vocalei în alveola clorofilei sapă

cu iubire şi teamă în malurile albe aceste târzii repetabile fereşti

rană deschisă în scorbura veacului vamă dorinţei

uşurând povara luminii

prin visul fiecăruia indiscreţii privirii

lungi interminabile mărturisiri ale amprentei şi viaţa asta

într-o haltă din cer încă o haltă şi între ele o grămadă de staţii

vin eu călător clandestin şi zic

(dar cine sunt eu oare)

identitatea e doar o problemă de stil

undeva acum o mie de ani m-am pomenit vorbind singur

„în noaptea fiecăruia zeii mor de singurătate”

ocolind adăpostul domestic

cu măna pe inimă urechea destinului ascultă imnul de slavă al celor norocoşi

(număr impar sărbătorile

în calendarul obişnuinţei)

nimeni în preajmă să-şi arate liniile din palmă

imitând strigătele de iubire ale păgânului

prin pădurile tinere cuvintele iau forma gurii în zilele de post

doar sufletul

mirându-se îndelung pe câmpiile zilei umblă-n hălăduire

cu toate celulele ţărmului pustiindu-te deopotrivă

pe când trupul oglindă eroică a acestor timpuri bolnave  vindecă optimismul

prin visul fiecăruia indiscreţii privirii vânează urma

u m b r e i  tale rănită îmblânzind turma albă a spaimei

o continuă apocalipsă mimetismul

accept cu greu simetria erorii (mereu alta desigur)

după care viaţa e un lung dezacord al gramaticii pure

rabd de fericire în zilele care au mai rămas libere în postul tăcerii

însă nu înţeleg de ce genunchii mei obosesc în faţa statuilor

abuzul de epitete la mormântul fratelui necunoscut

nota profundă de jenă după ce am iubit o altă femeie

asta şi multe altele pe care nu le mai ştiu

lucruri mărunte ca şi aceste secvenţe compilează

uliţa realităţii cu personaje nesigure obscure

iubindu-şi în exces propriile biografii

galeşe inofensive pervertite de apocalipsa mimetismului

humăraşele ies pe covorul fierbinte excitându-se în libertate

egal depărtaţi între gură şi o altă gură

onanişti ai metaforelor înverzesc peisajul descompus

raportul asupra creierelor virgine iscă mereu aprinse controverse

greu asimilabile între parteneri de acelaşi sex începe

hora de excelenţă a tomberoanelor (în visul fiecăruia

arde câte o bibliotecă)

eclipsă totală (deasupra gurilor înflorite mereu o pagină albă)

peste un ţărm de albă strălucire

greu aprobi un punct în prelungirea mâinii sub aripa

(hrănită de vânturi şi de valuri în malurile scoicii)

eclipsa zborului îşi desfăşoară lin năvoadele ispitei

ochii goliţi de zaruri castraţi de rouă în coadă de păun

rotesc un ţărm de albastră strălucire sub

genunchii goi cearceafurile nopţii printre statui de gesturi

egalizează dimineţi de fosfor

târziu

în fragmentate exiluri începea totul copia aproximativă

hotarul dintre mine şi celălalt mine în biblioteci pipăibile

epoci întregi pe care nu le trăiseră nimeni

dar îşi aminteau cu toţii

râul vedea era singura realitate pe acele tărâmuri

dimensiune senină în scorbura zilei

ordinea inversă a naşterii

rămasă acolo undeva curgând liniştită prin veacuri

cheaguri mape de amprente uşi capitonate cu piele de om în

alveolele crude separă nervii de trup

larva de aur în trupul fără seminţe

culege cu râvnă spaţiul amnezic al morţii

amintiri dintr-o provincie a memoriei

nelocuită

priveam lacom în strachina goală dincolo de liziera mâinii

priveam lacom în strachina goală dincolo de liziera mâinii mândră şi tulbure alcătuire visul pitrocea până la lacrimă fiinţa mea proaspăt năpârlită mirosul formei în tingirea aleasă printre bucăţi mari de slănină şi carne afumată scrijeli cu ou bătut în lapte de cuc înţărcat şi fudulii de ţap bătrân pe varză acră se ridica mândru până la tavan semn şi aşteptare dincolo de căpistere mujdeiul de usturoi pus la-nchegat ne dădea târcoale iar ochii tulburi prindeau în măselele pleoapelor ceapa spartă şi trei bolovani mici de sare pe când în mijlocul odăii trona bătrâna masa joasă de lemn rotundă cu trei picioare atunci cobora parcă din cer peste noi  ca o sărbătoare mămăliga galbenă mare dospind în aburii amiezii zeul  unei lumi de prăsilă ne privea îngândurat acolo pe rogojină decoraţiile humei sprijinite pe chitici după rânduială cu  mânecile suflecate până la cot şi gurile noduri aşteptau încordate semnul crucii

2. desfrunzind mimetismul celulei

vama rece a liniilor din palmă printre bandaje oarbe

îşi deschide plictisită porii alcoolici

acord ciudat de ritmuri devastate în exerciţiul obişnuinţei

singur fără tine pipăind pereţii aerului dubli

identifici în grabă locul rămas liber şi-l zideşti retoric

linişte

doar umbra creşte compartimentat în orbitele nopţii

ecou târziu desfrunzind mimetismul celulei

bântuită pe alocuri de splendoare se chiuie încă o generaţie

atac întârziat la baionetă în avangardele pubertăţii

golind viitorul la o mie de ani (cam fără remuşcare!)

himenul unei noi constelaţii în borcănaşe mici cu etichetă se contractă

idei gravide de sine într-o masă de imagini glisante

undeva în acest spaţiu de timp fragmentat

un alt vis

o altă realitate

al şaptelea poem nescris

numeric în zilele pare al şaptelea poem nescris

intră în viaţa publică a fiecăruia dintre noi

cu tot ce este de prisos

iluzii printre noduri şi semne de ceară

lacrima dulce a unui ascet pomenit într-o hieroglifă cândva

egal depărtată de amândouă morţile tale

stau singur la o masă de lemn într-un oraş de scaune

şi mesebeau singur din

aerul crud izvorăşte şi cură dincolo de zid ochiul aproapelui

văd urmele pietrelor din care se clădeşte viitorul

acolo pe mal în îndepărtatele indii de gesturi promis mereu altora

3. undeva în imperiul ciudatelor erezii

decorticând amintiri glorioase (ce vis prietene)

acum când în memoria iederii ninge cu îngeri trişti

nicăieri fericirea nu zideşte în trupul metaforei o

inimă  mai albastră

raţionalizând egoismul secundei pe ascuns eunucii imaginaţiei devastează poemul

la frontiera dintre numere

confuz

aproape tăcând

aproape vorbind deasupra gurii mele

confuz o altă gură şi deasupra ei altă gură

o întemeiere ciudată ascunsă pe alocuri redă vederea formei

rană deschisă în ţărmul alb din vis mărturisind aievea

bucură-Te (am spus atunci uimirii)

că existenţa ta particulară îţi dă târcoale undeva pe aproape în imperiul ciudatelor erezii!