ziua ca o lume de zăpadă

cu uliţa-am ieşit direct în lume

de-atâta aşteptare

risipit

în brazdele câmpiilor virgine

un număr calculat la infinit

amară

dulce

mândră alinare

o geometrie a numerelor visul

de-atunci m-a urmărit fără-ncetare

şi m-a vrăjit mereu

şi m-a iubit

în vămile erorilor

timpul

de punct şi val

prin spaţiul răvăşit

catarg de dor pe osia mirării

brazdă seminţei celui care sunt

mânat de dorul stelei

răzvrătite

la margine de câmp desferecat

din nou un taur alb m-a împuns aseară

şi ochii-n coarne doamne mi i-a luat

prin văile şi dealuri adumbrite

de dincolo de lege

şi păcat

ce înserare-n trupul meu coboară

ce lume de zăpadă s-a crăpat

vezi mamă

deseori

când eram mic

spuneai că atuncea când  se face noapte

să nu-ntârzii pe undeva prea mult

să nu m-alunge ziua prea departe

dar ieri

un taur alb

m-a prins spre casă

când poarta veche a curţii am deschis

el m-a izbit cu sete drept în faţă

şi ochii-n coarne

m a m ă

mi i-a prins

ce noapte albă

vai ce noapte albă

cu-n pas în drum şi celălalt în curte

aş vrea să strig o lume de zăpadă

da-mi se topesc doi bulgări albi sub frunte!..

leana bădălana

prima dată

am văzut o puţă de femeie

în păcala făgețelului
pe valea vezii la deal dincoace de piteşti
eram mic
abia ajungeam la gaura cheii

ţin minte
toţi copiii din sat ieşeam buluc la poartă
de câteva ori pe an
mai ales iarna
când leana umplea goală toată uliţa

linie şi punct deopotrivă
cerc de abanos cu marginile ruginite
sălta între buric şi cărare o stea neagră

umedă

mică
sub un pântec lăptos pe un cer fără soare

era iarnă
leana bădălana frumoasa nebună din capu' satului
cânta şi juca în pielea goală pe uliţă

mergea aşa

oarecum în zig-zag

alergând prin zăpadă
de o parte şi de alta a drumului troienit
ca o pasăre de foc deasupra vederii
iar în urmă agale

cu un cojoc în mână venea biata florica săraca

ştia…

leana nu trecea niciodată de troiţa satului
acolo

se aşeza ușor în genunchi

se ruga îndelung și se închina

după care se ridica liniştită
şi pornea la pas cu cojocul pe umeri spre casă

când au venit tovarăşii
să iscălească pentru livadă şi păduricea de plopi
era după Crăciun

spre Anul Nou
mărin şi florica tocmai tăiaseră porcul
au scos pe masă

creştineşte
murăturile ţuica vinul şi carne prăjită
dar nu au semnat

acela a fost începutul
pe mărin şi florica i-au bătut măr

toată noaptea
i-au legat fedeleş jos la talpa casei în beci
şi pe rând
toţi

beţi turtă
au prins-o pe leana

florica

i-a îngrijit cum a ştiut ea mai bine
nea mărin a zăcut o vreme la pat şi a murit repede
în primăvară
leana bădălana nu a mai vorbit de-atunci cu nimeni
a început uşor-uşor

să cânte!..

De Paşte

aud

şi văd uneori şi nu mă dumiresc îndeajuns

tot ce nu am uitat nu se poate vorbi

tot ce ştiu

nu se poate scrie

umblu

bolborosesc merg

tac
şi umbra 

cade mereu pe o carte albă

Doamne

ce poem aş fi scris într-o zi

dar nu ajung toate cuvintele noastre

TREI zile

şi TREI nopţi ca la nuntă

ţinea paştele la noi la păcala

pe valea vezii dincolo de piteşti

aşteptam de cu primăvară învierea domnului

ouăle roşii

pomana şi cozonacul

popa ioan avea trei biserici

păcala

chilia

şi topana

începeam primii

ne scula mama cu noaptea în cap

când primele lumânări treceau aprinse pe uliţă

îmbrăcam greu cămaşa albă de nylon

pantalonii şi haina

pantofii de lac

şapca

toate noi

de la magazin

pentru un an de şcoală

duminica

luam paşte

luni pomana de dulce la noi în sat şi hora

de la topana la biserica din vale

marţi pomana de post

curtea bisericii noastre se umplea de lume până la ziuă

toţi în haine curate spălate sau noi aranjaţi

frumoşi ca nişte sfinţişori

în faţă

lângă mesele întinse şi băncile cu şopron

că în spate în cimitir

erau morţii

după ce luam paşte sărbătoream şi noi ca oamenii

ciocneam ouă roşii

pe luate

Hristos a Înviat

Adevărat a Înviat

oul mai tare îl lua pe cel slab

eram pregătit

aveam ouă tari de câţă şi porumbacă

le încercasem înainte cu nilă ştirbu în dinţi

umpleam bucuros toate buzunarele

în jur

pădurea

tot mai aproape tot mai verde

muguri tămâie şi liliac înflorit aerul deasupra

mă uitam pe furiş la judecata de apoi

ca la o rană deschisă

în dreapta uşii

la intrare

printre cruci razele soarelui urcau pe zid lumina!..

(din vol., în pregătire,  păcala - făgeţelului)