Câmpia cu numere (A opta zi)

 


















addenda la Câmpia cu numere

 „…am ajuns într-un loc unde lumina e mută ” (Dante)

1. a doua zi şi aproape nu mai recunoşti nimic

de şapte ori a stat soarele-n loc acolo deasupra seminţelor 
creierul meu o sărbătoare de patimi

rând pe rând ajungeam până la ghidon până la pedale

trosnea pielea moale subţire întoarsă pe trupul ei tânăr gelatinos 
râuri de sudoare mestecau cilindri

între picioare nervos 

scăpam din labă pedala dar nu mă lăsam

înaintam cu râvnă 
aproape curios

era însă uliţa strâmtă şi prea adânci malurile ei albe rotunde

cel puţin aşa mi se păreau mie când eram deasupra

călare pe situaţie

acolo se sfârşea abrupt totul

desigur 
gândeam

se întâmplă ceva despre care eu nu ştiam pe atunci mai nimic 
bănuiam aşa vag absolut din născare

dar nu reuşeam să-mi aduc aminte

mă ridicam ruşinat în fund în genunchi în picioare 
prindeam coarnele ei mari nichelate răsucite ca pe-un ham 
şi  
i z b e a m

firişoare scurte roşii ciripind alergau voioase prin venele moi

întreaga pădure venea în galop peste noi

muşchii solizi căutau frenetic teaca umbroasă

roata ei toată franjuri dinţată pe margine 
spiţele lanţul gâfâiau rotindu-se-n gol

d o a m n e

pe lunca vezii la vale dincoace de piteşti  
în amiaza meşteşugului
ce sărbătoare

cu dăltiţe de aur şi cosoare de os
cum scobeau lingurarii în trupul ei tânăr

propriul lor chip

trosc

auzeam târziu până la cumpăna şi rădăcina fântânii 
până către poale cum 
cădeau bilele mici şi rotunde una câte una  
direct în ţărână

cercuri în valuri tremura aerul tare gustos podoabă ruinelor soarele băţ

a naibii situaţie 
încurcată 
păgână

împinge Băăă

strigau flăcăii de pe marginea şanţului

împingeE
şi-o  să   m e a r g ă

cădeam invers 

mă trezeam târziu într-un gol enorm măreţ

şi împreună cu mine roata 
cilindru 
bilele

lanţul gros de abanos murdar de vaselină şi ea peste mine călare

degeaba

printre spiţele moi uleioase mergând înapoi se

vedea cerul negru ca smoala 
şi stele verzi 
mici 
s t r ă l u c i t o a r e

2. arătarea în coama dealului s-a lăţit

mărturisirea voastră controlează memoria noastră

mereu aproximativă

fără contur fără orizont şiruri nesfârşite ale suferinţei din

care recreem peisajul acesta domestic

aici pe fundul cenuşiu al mării albe

în această pauză neterminată

între un  v i s  şi  a l t u l 

e somnul

tuturor

veneau

aşa spre seară când se amurgea când nu se desluşeau bine lucrurile între ele cam o duzină acolo o ceată amestecată de ţărani de-ai noştri de prin alte sate şi nişte domni de la raion toţi cu bâte cu pari de porumb şi trei ţigani lăutari vestiţi de la gura boului cu două viori si-un ţambal pus pe burtă oprea tractorul gâfâind o namilă de maşină hârbuită cu remorcă de lemn cu roate mari ne uitam noi ca la urs cum ieşea fumul gros pe un coş lung şi îngust coborau cu toţii şi intrau ghiotura în ograda câte unui vecin de pe la noi din sat de toată lumea cu purcel cu căţele se strângea acolo să vadă până la capăt comedia unii cu haine negre de piele pantofi negrii de lac şi cu o geantă mare de porc jupuit în mână şi câţiva ţărani mai aleşi cu pari şi măciuci lustruite intrau direct în casă la om se aprindea lampa de petrol se trăgea grăbită perdeaua şi nu prea se auzea ce discutau ei acolo înăuntru lucruri importante pesemne gândeam în schimb în curte se încingea neică o horă bătută în toată puterea cuvântului şi jucau cu toţii chiuind de bucurie şi de năduf de săreau opincile din picioare iar arcuşurile ţiganilor parcă luaseră foc noi ne uitam prelung furaţi de dănţuială dar nu ştiu doamne de ce anume ne trăgea ochiul pieziş din când în când la fereastra omului cu pricina se mai stinge lampa vedeam bine asta că doar nu eram chori se mai aprindea lampa şi asta vedeam era lumina când prea albă când prea neagră era lume multă nu puteai să-ţi dai seama după o vreme ieşea gheorghe a lu’ dovleacă şi muierea sa ilinca adusă de spate afară din casă acolo pe prispă nehotărâţi parcă apoi îmbrânciţi cu blândeţe în bătătură gheorghe nu prea se putea ţine singur pe picioare asta se vedea bine se mai înnoptase un pic dar tot se vedea pe faţa lui între ochi şi buză o cărare de sânge proaspăt neştearsă  aşa cum era îl ţineau de aproape doi inşi mai cu grijă şi intrau apoi cu toţii în joc eram mic abia ajungeam până la mijlocul gardului mă beleam înghesuit acolo printre uluci în curtea omului să văd ce se întâmplă prea multe nu înţelegeam eu era o curată harababură şi hărmălaie o ploscă de cireş negru plină cu ţuică de poame puturoasă trecea ca un steag fluturând din mână în mână pe când hora se rotea se rotea se învârtea drăcească mai mai….să………….urce…la….ceruri………………………

A   S E M N A T !….am auzit atunci lângă mine o vorbă groasă tărăgănată…pe care nu am uitat-o nici acum……şi vedeam cu uimire şi teamă cum se rărea de paşi uliţa noastră sub luna…………….....borţoasă

acolo

desigur

sub reflectoare galbene umbroase libidinoase chiar

se-mbrăţişează cretină şi idioată toată gloria acestei lumi de prăsilă

toate marile victorii în avans promise  dar

aici lângă firul de iarbă crestat pe buric

în ghioc pe brazdă

lângă copacul rotund şi fântâna de piatră înflorată

TU pe cine îmbrăţişezi în nopţile în care rămâi singur

la marginea picioarele tale

a dorului tău mereu prea călător

suferind ca un proscris limita acestei transcendenţe

3. rapoartele luminii i-au găsit vinovaţi pe orbi

nimeni

nu mai respectă aritmetica morţii

şi doar era atât de simplu

dinspre geometrie bate într-o adiere vântul

în seara pergamentelor aşteptându-ne fiinţa aproapelui

recitim tablele

stau

neputincios în ograda veacurilor

v ă d

şi  a u d  prin perete

la sfârşit de săptămână ca la sfârşit de mileniu

preotul îşi caută nedumerit ochelarii printre mucuri de lumânări

miros de tămâie şi ceasloave fălcoase

pentru slujba de   d u m i n i c ă  

TREC

cohorte nesfârşite de poheţi  şi pohetese către academia

re-gală pe generaţii pe clanuri pe găşti haite şi cincinale

cu biciclete cu trotinete cu aeroplane

pe jos

şi pe sus

pe deasupra

şi pe dedesubt

pe unde s-a puTUT şi nu s-a PUtut

hăi hăi hă lă şa

AUD

ecouri dadaiste interferenţe futuriste repere programatice

sutiene ace brie şi alte desuuri pohezia contra

poheziei integralism şi suprarealism în vecinătatea avangardei

literatura manifestelor iar în loc de concluzii

grăitori neaoşi de limbă modernă

postmodernişti textualişti autişti

cu trompetiste alese guriste şi toboşari de gală

cu steaguri chiar

cu lozinci mititele scrise direct acolo pe piele

la intrare să se  v a d ă  bine

(„CÎND VOM IZBI CU BARDA A DOUA OARĂ!”)

VĂD

chelii savante bărbi matusalemice

mustăţi cravate noduri mirosuri fine

aduse direct de la paris şi alte capitale guralive

ţâţă de mâţă şi ţâţă de silicon în fustiţe şi huse latifundiare

doamne

domniţe domnişoare domnişori şi chir domniTORI

din generaţie în generaţie

din tată în mamă fiu şi surioară  

m  ă  i    d  r  a  g  ă    n e i c u ş o r u l e

talent ales şi glorie măreaţă producători de sens pe fiecare cartier uliţă stradă

doar porumbul rămâne în fiecare toamnă necules

veta

de când se ştia era curva satului chiloţii ei vişinii mari uriaşi cu franjuri aurii şi mânecuţe se prăjeau zile-ntregi pe culmea borţoasă în bătătură copii fiind ne întorceam fără grabă de la şcoală treceam ziua în amiaza mare prin faţa casei şi neavând ce face se vedea bine treaba ne lăsam uitaţi printre ostreţe direct de acolo din drum în curtea femeii glumind şi râzând făceam haz de necaz şi ziceam aşa mai mult între noi că iar a lipsit veta de la şcoală şi arătam cu degetul chiloţii cu pricina întinşi la uscat în ogradă auziserăm noi undeva vorba asta şi tare ne mai amuzam veta de fel era demult muiere coaptă la trup şi fără carte multă rămasă nemăritată încă tânără zdravănă însă cam durdulie cu sânii mari grei lăsaţi în brazde mănoase peste bord şi fundul lat cât târna cu cracii groşi noduroşi crescuţi direct din gât şi plini de varice făcea cu toate acestea deliciul flăcăilor neduşi de multe ori la biserică şi a bărbaţilor uitaţi prea mult în faţa paharelor goale în rest veta era ca orice muiere singură făcea noaptea mare şi lampa mică muncea din greu se ruga mergea la nunţi horă şi parastase dar femeile cum sânt ele rele de gură şi cărpănoase din curvă n-au scos-o

înspre păduri fiinţa noastră plăpândă fuge adeseori inima

noastră toată în sărbătoare dinspre păduri bate sufletul

acesta nemărginit sub înaltele ceruri

o mână de humă cu ochi şi gură

creşte pe umbră adumbrind acest ţărm călător

val peste val corabie firavă fără pânze

care la rându-i adumbreşte alt trup mult mai fără

de ramuri mult mai fără de frunze mult mai fără de păsări

dinspre păduri fiinţa noastră plăpândă fuge adeseori

în bătaia celor trei vânturi celor trei timpuri aproximative

unul

în răsărit mult prea trist

mult prea aproape

unul

în amiază şovăitor mult prea departe

unul

în amurg mult prea frumos mult

prea duios mult prea fără de moarte

4. ţârâitul urechilor nasc consonantice silabe

aşa(DAR)

să recapitulăm

dumitru a muiat degetul ăla mare bătucit în călimara roşie

l-a pus apoi oarecum încurcat pe bucata aia de hârtie galbenă osoasă

a ascultat buimac o bucată şi ceva de muzică clasică cu

notarul primarul şi omul de serviciu de la primărie

şi-a luat apoi cu grijă pălăria nevasta şi pământul şi a plecat acasă

măria îl tot suduia pe drum

măi omule dar unde o să punem noi

pământul ista al nostru (şi-i arăta cu mâna baniţa

plină ochi cu pământ reavăn negru pe care o ducea gâfâind în cap)

lasă femeie

zicea într-un târziu dumitru

b i n e  c ă  n i – l – a u  d a t  ş i  p - ă s t a

să ne rugăm

pentru păcatul frumos al Floricăi…

pentru spânzuratul suflet al Anei

cât de fericită e clipa care ne petrece în tăcere ne

acoperă uşor cu întreaga ei pustiire lichidă

de pe celălalt mal moartea ne face semne obscene c-o

monedă-ntre pleoape vâslim mediocru

înaintăm şovăielnic pe fundul mării albe

peşti zburători cu

ochii în palme

mărturii despre obiecte fragile care

abia  se ridică în picioare întind marginea obosită a zilei pe

acoperişuri fierbinţi ochii strigoiului înrămează îngerii trişti

pătrunjelul cânepa lintea blidul  t ă u

zilnic ce te-mbrânceşte-nainte acolo un număr pe

bulevardul victoriei printre

stive de piatră ofilite

printre hârtii ridate şi mucuri de ţigară afişul zilnic

lipit direct pe creier  O B I Ş N U I N Ţ A

în compartimentul X o câmpie imensă fără culoare

fără miros fără gust

aproape  c î m p i e

numai numere cifre litere linii şi plane

într-o geometrie a elementelor din care lipseşte viitorul

fişa Y tasta K amprenta umbrei calde de siliciu

pe teritoriu abstract

marchează numărul din toate  d i  r e c ţ i i le

în toate  p o z i ţ i  i  l e

linia subţire de crom oxidată la-ncheieturi

atinge perimetrul circular al vârstei inel

dintr-o eroare perfectă cipul de wolfram sectorul prezenţei

cade pe nivelul anterior spaţiului gol

principiul feed-back intră în alertă

prelungită pe firul scurtcircuitat tensiunea

preia echilibru calm relaxată

o omidă de platină şterge memoria

plăcuţei de nichel fierbinte

cu semnul acela ciudat …….pauză de scurtă eternitate

P I X E L I

o pastilă micuţă DREPTunghiulară de fosfor luminează

ecranul   D  I  L  A  T  A  T

E N T E R ….CAPS  LOCK…INSERT….HOME…

END…DELETE…..Y E E S S !…

5. icoane de lemn adăpostesc troiţe

E J A C U L E A Z Ă   lume fericită

între statistici care mai de care

droguri şi boli

volane şi bulane răsucite

pansamente cheaguri de sânge iarbă verde rară

ţigări şi sărăcie prelungită 

MUCURI   

seringi de multiplă utilizare

băutură ieftină   S A L A M  şi  P Î I N E

prezervative de lux de ambele sexe pe trupuri moi

glisante fără jenă îmbracă peisajul colorat

interminabile şi inocente cozi ale unei suferinţe bolnave

o păpuşă de plastic într-o vitrină de sticlă s-a spânzurat o figură blajină de ceară s-a topit şi a curs pe asfalt piramidele au rămas şi……din……vârful………lor…………tocit……....peste veacuri………(fleacuri…………domnule………….….jumătăţi răsuflate de bancuri….şi tu cu morala…..cu estetica epistemică în braţe……………cu critica raţiunii pure………………...cu retorica ta belită de raţe)………bătrâne………t i m p u l….se scrie………………astăzi…………………………...…….fără L…….I………T……..E…….R…………..E…………………)

impulsuri iniţiatice ritmuri ancestrale semne dorinţe străvechi

amprente refulate pe gura înflorită a unui canal colector

un cor enorm de trupuri înnodate pe râul care

curge de sub noi

aurolaci prostituate beţivi şi cerşetori

escroci killeri pungaşi invidioşi şi laşi deopotrivă

un  o s p i c i u  ambulant ciudat fără

gratii şi porţi umblă demult prin oraşe şi sate

imaginaţia fiinţei în creştere uşoară pe când

statistici ne-mblânzite merg direct în arhivă

să se ŞTIE

să se CUNOASCĂ

cineva acolo JOS ne corijează  V i s u L

boul vede vaca

vaca vede boul

calul vede iapa iapa vede calul

capra vede capra…………………………

se recoltează cu grijă imaginaţia

greutatea

culoarea ochilor

în eprubete de sticlă cu etichete multicolore printre

panglici eşarfe şi steguleţe se plimbă liberă fiara

în arenă   T O A T Ă   V I A Ţ A    N O A S T R Ă

pipăi faţa  o r b u l u i

două lumi imense

căzute-nlăuntru două hăuri

de vămi ce dau contur ales acestui gol

liber şi singur  p u n c t u l  închipuirii un vis 

prea mult visat 
în acest v i s continuu prin care dăm formă culoare spaţiu obiectelor

pipăi faţa  s u r d u l u i

toate cântecele au  miros au gust

unul singur în catedrala goală fără de moarte

pipăi faţa  m u t u l u i

tiparul erorii multiplicând gestul unei definiţii perfecte

pipăi faţa  o m u l u i

trei lumi

trei paralele în aceeaşi secundă la același punct gol din univers

ianus bătrân fără memorie

incert

pe o scenă abstractă lăsă loc unei repetiţii totale

spre binele şi indiferenţa tuturor peisajul din care lipseşte mereu autorul!