ai vrut să fii femeie doar
o dată
şi-apoi să mori pe-o viaţă liniştită
să aibă fructul floarea înflorită
avută dar
pe când erai tu fată
să uiţi năluci de cai
pe iarba verde
din vremea când creşteau în tine sânii
când tresăreai de blânda rază a lunii
pătrunsă-n casă goală
să te vadă
se stinge-un dor
în camera gălbuie
câd te dezbraci uşor fără sfială
câd toate clipele o clipă cheamă
ce moare lung
uitând de unde vine
și-n veacul ce ne ține de-apururea rămâi
iubita
tuturora
femeia nimănui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu